nicu popescu

Pe fundalul discutiilor privind modificarea constitutiei, organizarea sau neorganizarea unui referendum sau al alegerilor anticipate si recomandarile Comisiei de la Venetia mai are loc o discutie ceva mai generala despre dreptul suveran al Moldovei de a-si alege propria cale de dezvoltare si propria iesire din criza constitutionala. Fara indoiala, Moldova este un stat suveran care are dreptul sa isi aleaga propria cale de dezvoltare. Insa in afara dimensiunii pur moldovenesti  al discutiilor referitoare la suveranitate exista si un context politic si istoric mai larg de care trebuie sa fie constient orice stat care doreste sa adere la UE.

UE si suveranitatea

Uniunea Europeana si integrarea europeana inseamna anume delegarea suveranitatii, renuntarea partiala la egoismul statului national si crearea unor mecanisme de intruziune in afacerile interne ale unul altuia. Uniunea Europeana nu este altceva decat este un set de instrumente si parghii prin care statele membre se amesteca atat in treburile interne ale unui altuia, cat si in treburile interne ale candidatilor la aderare. Vrei, nu vrei, dar aceasta este Uniunea Europeana. Iar integrarea europeana nu poate avea loc in conditiile absolutizarii suveranitatii.

Integrarea europeana inseamna ca iti asculti partenerii – le permiti sa se implice in afacerile tale interne, si te implici si tu in ale lor (prin votul sau pozitiile exprimate la Bruxelles). Cum se manifesta aceasta delegare a suveranitatii? Un exemplu elocvent este spatiul Schengen. Or esenta notiunii de “spatiu Schengen” este ca Germania sau Austria au delegat dreptul lor suveran de a-si conrola frontiera granicerilor polonezi sau slovaci care astazi gestioneaza frontiera externa al UE. Astfel, Germania a renuntat la un element extrem de important al suveranitatii (controlul frontierelor) delegand acest drept partenerilor sai europeni in schmbul altor beneficii (libera circulatie). Si Romania aderand la UE renuntat la dreptul suveran de a decide unilateral care este politica sa de vize fata de Moldova sau Nicaragua. Or, daca nu esti gata sa pui in discutie unele “elemente ale suveranitatii” cu partenerii europeni, nici nu te apuca sa faci integrare europeana. Repet – nu este vorba de renuntarea la suveranitate, ci la delegarea acesteia.

Diferentei dintre “delegarea” si “renuntarea” la suveranitate este urmatoarea: A renunta la suveranitate inseamna sa nu o mai ai. In UE insa suveranitatea nu este cedata, ci delegata si limitata. Acest lucru se manifesta prin faptul ca un stat NU pierde dreptul de a decide anumite lucruri, ci il decide de comun acord cu alte state membre UE prin procedura de vot si influenta pe care o are la Bruxelles. Deci in interiorul UE, Romania sau Germania nu pierd dreptul de a decide care este politica lor de vize, ci renunta la dreptul de a o face unilateral si se obliga sa o faca in baza unui consens cu partenerii europeni. Deci nu renunta la drepul de a “decide”, ci renunta la dreptul de a “decide unilateral”. Acest lucru se intampla si in afara UE – orice acord international care prevaleaza asupra legilor nationale – este si el o modalitate de a limita suveranitatea oricarui stat. Si Moldova are semnate sute de astfel de acorduri.

Aderarea la UE si suveranitatea

Europa Centrala – statele care au aderat la UE – au facut timp de peste un deceniu un efort supra-omenesc (de fapt “supra-statal”) de a implementa acquis-ul comunitar. Cu multe dificultati, scrasnind din dinti. Dar au facut-o. Si astazi sunt in UE – stabili, prosperi si democratici. Dar timp de peste un deceniu – cat au incercat sa adere la UE – au tacut chitic de “suveranitate”.

De fapt negocierile de aderare la UE nu sunt negocieri propriu-zise. “Negocierile de aderare” sunt un proces unilateral de implementare al acquis-ului comunitar. Acesta este non-negociabil. Aderarea la UE este un proces profund anti-suveran in care Lituania, Romania sau Cehia au implementat (fara a putea schimba macar o virgula) peste 80.000 (sau 100.000) de pagini de legi pe care nu le-au adoptat ei, ci alte state membre mai vechi ai UE.  Si n-au suflat o vorba de suveranitate. Pentru ca stiau ca numai aderarea la UE le va consolida statul, economia si democratia, si in ultima instanta suveranitatea. Anume in procesul de aderare la UE gradul de suveranitate scade, ca apoi sa creasca dupa momentul intrarii in UE. Din momentul aderarii la UE statele nu mai implementeaza acquis fara a-l putea negocia, ci il influenteaza si il determina prin influenta pe care o au la Bruxelles. Deci orice proces de aderare la UE trece prinr-o faza temporara de scadere al gradului de suveranitate.

Suveranitatea, UE si Comisia de la Venetia

In Europa Centrala in anii 90 Statelor Baltice li s-a spus: “Implementati recomandarile Consiliului Europei si ale OSCE privind statul de drept si protectia drepturilor minoritatilor si numai asa veti adera la UE. Nu vreti – nu implementati aceste recomandari, dar atunci nici la UE nu veti adera.” Aceasta se cheama conditionalitate politica. Balticilor nu le-au placut multe din acele recomandari, dar le-au implementat. Si astazi nimeni nu se mai plange pe OSCE in statele Baltice, desi in anii 90 au fost multi aceea care criticau OSCE-ul (lecturi utile;  Judith Kelley si aici). Si atunci cand NATO exercita presiuni asupra Romaniei si Ungariei sa semneze acel tratat de baza prin 1997, care era prezentat drept sfarsitul lumii, multora nu le-a placut. Nici in Romania, nici in Ungaria. Insa ati mai auzit ceva de el de atunci? Si Romania si Ungaria sunt in NATO – bine-mersi. De tratat nu am mai auzit nimic de peste un deceniu.

Suveranitate si reforma consititutionala in Moldova

Acest detur istoric este necesar pentru a intelege care este relatia dintre reforma constitutionala din Moldova, suveranitatea, UE si Comisia de la Venetia. Daca cineva crede ca poti merge spre UE evitand conditionalitatea politica si recomandarile politice ale UE care vin prin Comisia de la Venetia – greseste. “Exceptii” din astea au incercat sa-si negocieze cam toate statele cre se aflau sau se si mai afla in proces de aderare (Balcanii). E o iluzie. Nu e Moldova nici primul, si nici ultimul stat care se vrea exceptie. Moldova poate incerca sa convinga UE ca are dreptate. Dar sa ignore parerea acesteia (si a Comisiei de la Venetia) este o iluzie care nu este pur si simplu costisitoare. Este o iluzie care poate fi fatala pentru Europenizarea Moldovei si prin urmare pentru suveranitatea acesteia.

Nu, europenii politicosi nu vor spune aproape nimic. Pur si simplu acea deschidere de care beneficiaza Moldova se va transforma in inchidere. Iar creditul de incredere – in overdraft. Atat. Fara discutii publice, dar cu usile inchise. Iar in momentul in care Moldova se va lovi de usile inchise in UE – ia sa vedeti ce lovitura va primi suveranitatea Moldovei fara sprijin extern.

PS: Va mai propun un mic exercitiu googl0-intelectual despre suveranitate. Cautati pe internet de cate ori apare cuvantul “suveranitate” sau “democratie suverana” in discursul majoritatii liderilor statelor CSI? si de cate ori a aparut notiunea de suveranitate in discursul liderilor statelor care deja au aderat la UE atunci cand incercau sa adere la UE?

Am semnat contract cu Routledge sa  public o carte (doctoratul modificat). titlul: EU Foreign Policy and Post-Soviet Conflicts: Stealth Intervention. As fi preferat ceva mai flashy, dar merge si asa. Cum functioneaza industria tipografica in Vest. Iata parcursul meu: cautam o editura care ar publica cartea relativ rapid. Candidati – ME Sharpe si Routledge, Ashgate si Palgrave. Pana la urma Routledge mi-a oferit un contract. (more…)

Dupa exact 30 de zile de absenta revin la Londra. Doar pe cateva zile. Vizita de lucru cu ministrul Leanca. Avantajele chisinaului… sunt multe. Unul din ele – accesul la intreaga colectie de discuri. Inclusiv la Rancid live at the hollywood paladium si toate impostazele lui Mark Lanegan (screaming trees, qotsa si ml cu isobel campbell). Preturile – pe alocuri sunt ca la londra. alteori – mici. Bun, astea sunt fleacuri. Fost in vizita in Polonia saptamana trecuta. Revin la preocuparea principala din ultimele 2 saptamani – problema vizelor.

Ieri – sedinta pe liberalizarea vizelor UE. RM a luat lista de cerinte UE fata de Balcani – si acum incearca sa o implementeze. Primul pas – screeningul situatiei actuale. Abordarea este aproximativ urmatoarea – acolo unde nu corespundem cerintelor – incercam sa venim cu termeni realisti pentru a implementa masurile necesare. (more…)

Cum scapam de vizele Schengen? Evident, va trebui sa se lucreze mult atat in interior cat si in exterior. Pe exterior – toate sunt clare – lobby, convingere, exemple scandaloase de discriminare, etc. Dar ca sa fii convingator in exterior, trebuie sa implementezi conditiile tehnice pe interior. Sa le implementezi (aproape) impecabil. Deci lobby-ul extern valoreaza putin atata timp cat nu s-au facut temele acasa.

European Stability Initiative a avut un proiect foarte interesant – Schengen White List. pentru inceput au  ajutat Balcanii sa constientizeze necesitatea implementarii conditiilor tehnice pe interior, iar apoi a ajutat statele din Balcani cu lobby in UE (inclusiv cu sprijinul fostului PM italian Giulianno Amato si fostului Ministru de Interne german Otto Schilly). (more…)

Da, da, iata-ma aterizat la guvern : )  Sunt consilier pe politica externa atat al primului ministru, cat si al ministrului de externe. Nu am nici ambitii politice, nici administrative. Si nici asteptari revolutionare. Vreau sa incerc sa lucrez pentru o perioada anumita de timp. Lucrurile se vor schimba milimetru cu milimetru. Asa se intampla cam peste tot. Incerc sa identific cateva idei-prioritati asupra carora voi lucra. Sugestiile sunt binevenite.

Nu stiu in ce masura voi putea scrie la fel de frecvent pe blog. Insa voi face tot posibilul sa continui. Blogul insa ramane unul personal. Deci ce face guvernul e una, si blogul meu – e alta.  Normal ca va trebui sa ma mai abtin uneori. Dar nici nu voi transforma acest blog intr-o platforma pentru comunicate de presa sau propaganda. Boring. (more…)

‘post-mortem’ hibernal incoerent… sunt de aproape 5 ani in think-tankuri europene, timp in care am trecut prin3 dintre cele mai influente centre de cercetare care lucreaza pe UE: eu iss, ceps si ecfr. am avut mai multi prieteni care au lucrat in think-tankuri.  in mod normal dupa 5-6-7 ani majoritatea au plecat sa lucreze pentru alte organizatii: ue, ministere de externe ale statelor membre ue, osce, efta… unii merg in universitati. think-tankingul este un tip de activitate in care multi sau isi incep cariera (si lucreaza pana pe la 33-35 de ani), sau si-o incheie (dupa 55-60). mai rar intalnesti si unii care isi iau o pauza de 1-2-3 ani de la jobul principal pentru a scrie ceva in vreun centru de cercetare. sunt foarte putini think-tankeri care au petrecut intreaga viata profesionala in acest domeniu. este usor sa-ti imaginezi oameni care petrec 20 de ani in universitati, dar nu in think-tankuri.

sa lucrezi pentru centrele de cercetare este interesant si dinamic. centrele de cercetaresunt situate undeva intre lumea academica/universitara si instititutiile publice si organizatiile internationale. esti mult mai conectat la viata reala, si lucrul este mult mai dinamic decat mediul universitar. spre deosebire de teoriticienii din universitati, esti mult mai conectat la procesul de luare a deciziilor. oficialii deseori vor sa testeze sau sa discute idei. (more…)

sunt la snow meeting in lituania. -10. lacul trakai. 30 de participanti, inclusiv 7 ministri de externe din UE + Iurie Leanca. dezbaterea pe Moldova are loc maine. se discuta politica UE si NATO fata de Rusia, extinderea, balcanii de vest etc. Lituania este un stat mic care incearca sa inteleaga si sa influenteze contextul strategic in care se afla. Poti fi de acord sau nu cu pozitia lituaniei fata de rusia sau georgia, dar lituania incearca sa aiba o politica externa. iar majoritatea absoluta a statelor central europene – dupa aderarea la ue si nato – au incetat sa aiba o politica externa si au pierdut sensul directiei. Unele state mici se agita sa aiba politica externa (inclusiv suedia, finlanda, danemarca etc), iar altele mai putin (slovacia, letonia, estonia, ungaria, bulgaria).

iata o incercare de a formula paradoxul statelor mici… Spre deosebire de statele mari, statele mici sunt mult mai afectate de factori externi pe care nu le prea pot controla sau afecta. Statele mari, din contra, au o mai mare influenta asupra tendintelor regionale sau globale, sunt mai auto-suficiente (cultural, economic sau politic). Deci ar fi logic ca statele mici sa fie mult mai interesate de ceea ce se petrece in afara granitelor lor. Daca nu pot influenta in mediul exterior, pai macar sa-l inteleaga mai bine ca sa poata naviga mai usor apele tulburi ale politicii internationale.

In realitate insa totul pare a fi invers. Statele mari (elitele politice, mass-media, diplomatii, oficialii) au un grad mult mai mare de curiozitate fata de ceea ce se intampla in afara lor decat statele mici. (more…)

in timp ce numarul site-urilor creste, numarul de actori mediatici care produc continut nou probabil stagneaza. nu sunt decat un consumator de media din moldova… pentru a citi stirile zilnic folosesc news.yam.md (o ruda apropiata al acestui blog + vedeti si blogul news.yam.md despre “copy/paste ca sport national“). petru macovei recent se arata preocupat de trust-izarea mass-media locale. o fi adevarat. dar pe mine, ca simplu consumator de stiri, ma irita si ma preocupa mult mai mult alte doua (ne)calitati ai mass-media locale: parazitismul si ’stirile false’.

parazitism

in ultimii 1-2 ani avem o avalansa de siteuri de stiri noi. teoretic, asta ar trebui sa produca mai multa concurenta si prin urmare mai multa calitate. gresit. majoritatea absoluta a site-urilor de stiri din moldova NU produc stiri. ei le preiau. din presa romana, rusa si unii de la altii. mai era ok daca ar fi tradus stiri din engleza, franceza sau ucraineana, astfel aducandu-le si in circuitul informational din moldova (vedeti euractiv.ro sau inopressa.ru). dar majoritatea absoluta face copy-paste din rusia sau romania. (in principiu admit ca publicarea/plasarea unor linkuri interesante spre unele articole relevante din romania sau rusia constituie o anumita valoare adaugata, dar numai atunci cand site-urile produc macar 60-70% din propriul continut. iar copy-paste-urile din romania sau rusia nu sunt decat un bonus). copierea devine practic principalul si uneori singurul tip de activitate al majoritatii site-urilor de stiri.

si mai grava este copierea en-gros al stirilor unul de la altul. stirile si articolele sunt peste tot aceleasi… (more…)

iata un anunt de job la ECFR.

POLICY FELLOW – RUSSIA AND EASTERN NEIGHBOURHOOD

BASED IN LONDON

6 Month Fixed Term Contract – 1^st Feb 2010 to 31^st Jul 2010

The European Council on Foreign Relations (ECFR) is the first pan-European foreign policy think-tank. Launched in October 2007, it has offices in Berlin, London, Madrid, Paris and Sofia. ECFR’s Council of 100 Members – including politicians, decision makers, thinkers and business people – is chaired by Martti Ahtisaari, Joschka Fischer and Mabel van Oranje.

ECFR has brought together a team of distinguished researchers and practitioners from all over Europe to advance its objectives through innovative projects with a pan-European focus

We are currently recruiting a Policy Fellow for our Russia and Eastern Neighbourhood to provide analysis and advice on key political, social and security issues related to EU foreign policies towards Russia and the Eastern Neighborhood. (more…)

in primul rand Craciun Fericit tuturor!

iata cum ideile si teoriile ajung realitati (uneori). unul din rezultatele ultimului consiliu de cooperare moldova-ue (declaratia intreaga) pe 21 decembrie este trimiterea la chisinau al unui grup de consilieri europeni pentru guvern:

“…representatives of both parties signed a Memorandum of Understanding concerning an intention of the European Commission to provide the Government of the Republic of Moldovan with a High Level Policy Advisory Mission. The task of that mission is to guide and support democratic reforms in the Republic of Moldova, and thus to contribute to accelerating political association and further economic integration between the European Union and the Republic of Moldova. The Advisory Mission will be working with key governmental institutions including the Prime Minister’s Office, the Ministries of Justice, Economy, Finance, Interior, the Office of the Deputy Prime Minister responsible for relations with the Transnistrian region and the Ministry of Foreign Affairs and European Integration…” (more…)