un articol aparut azi in flux si moldova azi
Politica externă a Moldovei e decisă de Transnistria

8 ianuarie 2007

Este oarecum paradoxal, dar adevaratul arhitect al politicii externe a Moldovei de la independenta incoace nu este nici Mircea Snegur, nici Petru Lucinschi, nici Vladimir Voronin, ci Igor Smirnov. In decurs de 15 ani Transnistria a fost si este elementul central in deciziile majore a Moldovei. Daca Moldova doreste sa ramana independenta, si sa devina un stat euopean matur si prosper acest lucru trebuie sa se schimbe.

Lista oscilatiilor strategice a Moldovei inspirate de problema transnistreana este lunga. Aderarea la CSI. Neutralitatea Moldovei si nedorinta de a adera la NATO. Ambiguitatile nesfarsite in relatiile Moldovei cu Ucraina si Romania. Mai recent, apropierea dintre Moldova si Rusia din 2001-2003 a fost cauzate predominant de problema transnistreana. Apoi, euroentusiasmul acutizat brusc la Chisinaului dupa plecarea lui Dmitri Kozak in noiembrie 2003 a fost si el cauzat de problema transnistreana. Intreaga apropiere a Moldovei de UE in 2003-2006 a fost bazata in mare parte de sperantele ca UE va rezolva problema transnistreana, nu de dorinta de reforme si democratizare. Tensiunile cu Rusia in 2006 tot din Transnistria vin. Si redescoperirea subita a meritelor parteneriatului strategic cu Rusia la sfarsitul lui 2006, re-intrarea in albia Memorandumului Kozak 2, suprinzatoarea flexibilitate a Chisinaului in privinta prezentei militare rusesti la ministeriala OSCE de la Bruxelles in decembrie 2006 tot din obsesia transnistreana se trag. Peste 3 sau 5 ani Moldova probabil iarasi va cauta sa se distanteze de Rusia, pentru ca Moscova se va comporta cu Moldova asa cum se comporta astazi cu Belarus. Cest tip de oscilatii pot continua inca vreo 20 de ani. Insa de fiecare data coridorul Moldovei se ingusteaza, si aceasta lipsa de orientare externa strategica va duce intr-un sfarsit la colapsul proiectului de independenta a Moldovei. Deja astazi Moldova a devenit unul dintre cele mai izolate state din Europa. Relatiile cu absolut toti partenerii externi importanti sunt foarte ambigue si deloc sincere.

Pe plan intern, orice sondaj de opinie de la Chisinau arata ca problema transnistreana nu detine decat locul 8 sau 9 printre preocuparile prioritare a cetatenilor Republicii Moldova. Dar elitele persista in obsesia pentru Transnistria. Cea mai discutata problema in ziare si TV, ONG-uri si partide politice, ministere si departamente, conferinte si studii analitice este Transnistria. Coruptia, somajul, problemele economice, climatul investitional, lipsa de securitate, judecatile corupte sau influentate politic, abuzurile politiei sau ale birocratiei, incapacitatea guvernului de a implementa Planul de Actiuni Moldova-UE ocupa mult mai putin loc in discursul public decat problema transnistreana. Este un lucru convenabil pentru guvern. Cu un cuvant dur spus la adresa lui Igor Smirnov guvernarea poate calma intreg sectorul civil si opozitia politica pe mult de zile inainte.

Este timpul ca Republica Moldova sa se emancipeze de Transnistria atat in politica externa cat si cea interna. Intr-un fel Moldova trebuie sa isi declare independenta de problema transnistreana, si sa inceteze sa isi defineasca toata politica externa reiesind din problema transnistreana. Nu Igor Smirnov trebuie sa defineasca politica externa a Moldovei.

Solutia este ca Moldova sa se concentreze pe prioritatle interne de integrare europeana. Fara declaratii anti- sau pro- europene, rusesti, ucrainene sau romanesti. E nevoie ca intreaga atentie politica sa se concentreze pe implementarea Planului de Actiuni Moldova-UE. Dupa o perioada de lancezeala politica UE fata de Moldova incepe sa ia un contur mai serios. Bruxelles-ul a anuntat dublarea asistentei pentru Chisinau din 2007. Astfel Moldova devine al doilea recipient de sprijin financiar pe cap de locuitor in vecinatatea UE. Numarul de burse studentesti in UE pentru Moldova si alti vecini UE creste radical din 2007. Deasemenea UE a pus deoparte un fond de 1 miliard de Euro care va fi distrubuit liderilor in reforme dintre statele vecine. Daca Moldova va accelera reformele sprijinul, inclusiv financiar, din partea UE va creste si mai mult. Discutiile Moldovei cu UE privind facilitarea vizelor si a comertului sunt intr-o etapa avansata. Iar recenta conferinta a donatorilor a promis Moldovei mai multa asistenta in doar 3 ani decat a primit Moldova intre 1992-2006. Impactul acestor masuri nu va fi imediat. Dar Moldova poate obtine succese. De exemplu intre 2001-2005 Moldova a cunoscut cea mai mare crestere a comertului cu UE dintre toate statele sud-est europene, cu exceptia Romaniei si Bulgariei. Comertul Moldovei cu UE a crescut cu 51%, cel al Serbiei cu 50, al Albaniei cu 23 si al Macedoniei cu 9%. Este o dovada ca efectele pozitive pot fi atinse daca se lucreaza serios.

Problema transnistreana nu va fi abandonata. Din contra, proiectele de sprijin al societatii civile din regiune trebuie activizate. Misiunea UE de asistenta la frontiera isi va continua activitatea. Companiile transnistrene inregistrate la Chisinau se vor obisnui cu noile reguli de joc, si perspectiva accesului crescand pe piata europeana. Oricum Chisinaul trebuie sa inteleaga ca problema transnistreana nu poate fi rezolvata printr-un singur atac cavaleresc. Acest tip de aslaturi de scurta durata – de la Morandumul Kozak 1 sau poate chiar 2, la “noul regim vamal” sau schimbarea formatului de negocieri nu pot schimba esenta situatiei din Transnistria. E nevoie de un joc pe termen lung de Europenizare si reintegrare a Moldovei.

E timpul ca Moldova sa se concentreze pe propriile probleme economice si politice. Prin rezolvarea acestora Moldova va apropia momentul reunificarii tarii. Doar o Moldova bine echipata in hainele europene a prosperitatii si democratiei are sansa sa castige turneul transnistrean. Antrenamentele necesare Moldovei sunt bine descrise in Planul de Actiuni. UE, chiar daca are mai multi elevi, este un cel mai bun antrenor posibil. Dependenta psihologica de problema transnistreana trebuie tratata. Iar guvernele din Republica Moldova de acum, si dupa 2008 au sansa sa devina arhitectii unei Moldove europene politica careia se decide la Chisinau, nu Tiraspol.

Nicu POPESCU este cercetator la Centrul de Studii Politice Europene (CEPS) in Bruxelles.