Fri 15 Feb 2008
precedentul kosovo si transnistria
Posted by nicu under kosovo , moldova , relatii internationale , transnistria , ue-caucaz[18] Comments
am mai scris despre despre declaratia de independenta a kosovo, care va avea loc in 2 zile. cateva idei razlete despre kosovo ca precedent:
Este Kosovo un precedent?
Kosovo este un precedent. atat timp cat multi (inclusiv in abhazia, transnistria, cipru de nord, dar si rusia, sau chiar moldova) cred ca kosovo este un precedent. pentru acesti oameni kosovo este un precedent. state ca romania, cipru, grecia, slovacia – care intenzioneaza sa NU recunoasca kosovo, deasemenea cred ca acesta este un precedent. pentru altii – kosovo NU este precedent. in astfel de situatii adevaruri absolute nu exista.
De ce anume Kosovo?
In balcani exista 4 tipuri de precedente: 1) reunificarea fortata a unui stat de catre comunitatea internationala in cadrul unui aranjament confederativ care se centralizeaza treptat (bosnia). 2) solutionarea unui conflict prin decentralizare, dar mentinerea unui stat unitar (macedonia) 3) secesiunea unei republici cu acordul statului central (muntenegru care s-a separat cu acordul serbiei). 4) secesiune unilaterala fara acordul statului gazda (kosovo). deci kosovo este unul din cele 4 precedente balcanice. si de ce anume transnistria trebuie sa urmeze optiunea 4, dar nu 1,2 sau 3 – este o discutie lunga, fara un raspuns prederminat.
Cate “precedente” Kosovo?
De fapt Kosovo constituie mai multe precedente. unele din ele convenabile unor regiuni secesioniste ca abhazia sau transnistria, altele nu. de exemplu Kosovo este un precedent a unei regiuni care se misca spre independenta in calitate de protectorat international, guvernat de ONU, cu trupe NATO (acceptate de Serbia prin acordul de la Kumanovo din iunie 1999), in care alegerile sunt organizate de comunitatea internationala. Kosovo a fost guvernat de ONU intre 1999 si 2008. abia acum devine formal independent, dar in realitate va fi de facto guvernat de catre UE pentru inca multi ani. Pana acum cativa ani nu se stia daca Kosovo va deveni independent sau nu. acest lucru nu a fost decis in 1999 sau 2001, ci abia recent, dupa multi ani de protectorat international.
Acum aplicarea acestor “precedente” in cazurile conflictelor post-sovietice ridica urmatoarele intrebari: este gata Rusia sa accepte statutul de protectorat international pentru Abkhazia ? Dar trupe NATO in Osetia de Sud sau Transnistria (chiar si impreuna cu trupe rusesti)? este gata guvernul condus de Igor Smirnov sa accepte organizarea repetata (pe parcurs a 8-10 ani) a alegerilor in Transnistria de catre OSCE ? Este gata Transnistria sa fie guvernata de UE sau ONU timp de 8-10 ani inainte de a fi decis daca i se acorda independenta sau nu? Abhazia sau Transnistria ar fi acceptat probabil sa devina protectorate internationale inainte de a deveni eventual independente, dar nu ar accepta guvernare externa daca li s-ar spune ca statutul lor va fi decis peste 7-8, si ca exista sanse ca dupa o perioada de protectorat international acestea ar putea fi reintegrate in Georgia sau Moldova. Rusia nu accepta nici atat. Orice aplicare a acestui tip de “precedent” ar duce la pierderea monopolului asupra Osetiei de Sud, Abhaziei si ceva mai putin a Transnistriei.
Alt precedent in cazul regiunii Kosovo este precedentul “independentei conditionale”, in care regiunea se misca spre independenta in urma implementarii unor standarde de guvernare (functionalitate a institutiilor) si protectia drepturilor minoritatilor. Situatia sarbilor este foarte dificila in Kosovo, dar de exemplu in Abkhazia sau Nagorno-Karabah nici nu se pune problema revenirii georgienilor sau azerilor (decat dupa acceptarea independentei). In Abhazia revenirea georgienilor i-ar transforma pe abhazi intr-o minoritate clara (vedeti articolul despre abhazia si osetia de sud de aici) (dilema demografica fundamentala a abhazilor: “avem sanse sa fim recunoscuti daca suntem democratici, dar daca devenim democratici, ajungem o minoritate. Prin urmare nu ne putem democratiza, ceea ce scade sansele ca vom acceptati”).
Precedentul Kosovo si conflictele post-sovietice
Precedentul Kosovo este separarea unilaterala a unei regiuni in care majoritatea absoluta a populatiei dintr-o regiune (in Kosovo peste 70% din populatie au fost albanezi si pana la declansarea conflictului in 1998-1999) supusa epurarilor etnice de catre statul gazda (Serbia). Aceste epurari entice au fost recunoscute de Consiliul de Securitate ONU. Nici Abhazia, nici Osetia de Sud, nici Transnistria – nu au avut niciodata realitatile demografice ale Kosovo (in Nagorno-Karabah situatia demografica era similara cu kosovo). In Transnistria si Osetia de Sud – nu au existat nici macar intentii de a recurge la epurari etnice (in ambele conflicte au murit cate aproximativ 1000), iar in Abhazia – georgienii au fost principalele victime ale epurarilor etnice (care inainte de conflict reprezentau 18% din populatia regiunii, iar georgienii 48%), cu multe multe crime de razboi de ambele parti (si aproape 10.000 de victime). Totodata Kosovo este un precedent de secesiune unilaterala de la statul gazda, cu recunoastere internationala larga.
Efecte globale?
Deseori este invocat faptul ca precedentul Kosovo ar afecta multe state europene sau Canada, de exemplu. Astea sunt povesti propagandistice (vezi declaratiile lui lavrov sau acest articol). Le luam pe rand. In Irlanda de Nord si Quebec – statul britanic sau canadian demult au acceptat principiul ca daca majoritatea acestor regiuni ar vota in favoarea secesiunii, aceasta va fi acceptata. Marea Britanie accepta acelasi principiu in cazul Scotiei. Majoritati pentru secesiune nu exista in nici una dina ceste regiuni (Quebec a avut 2 referendumuri in care secesiunea de Canada a fost respinsa). Nici in Catalonia, Spania nu exista o majoritate pro-independenta. In Belgia posibilitatea secesiunii este acceptata in principiu (nu neaparat dorita) de ambele comunitati (unde oricum majoritatea flamanda a tarii aparent intentioneaza sa se separe de minoritatea valona).
Exista probablitatea ca Kosovo va fi un stat semi-recunoscut, ca Taiwan. Dar in acest caz Kosovo nu ar reprezenta nimic nou, ci ar confirma “precedentul Taiwan”, in loc sa creeze un precedent nou.
Colegul meu de la ECFR Jose-Ignacio Torreblanca defineste precedentul Kosovo in urmatorul mod : “Independenta Kosovo este un precedent pentru cei care recurg la epurari etnice sau genocid, sau nu respecta drepturile fundamentale ale omului. Acesta nu este un precedent pentru statele democratice. Singurii responsabili pentru independenta Kosovo sunt Sarbii, nu americanii sau europenii. Nu trebuie sa fim impresionati de argumentele culese din dreptul international. Aceste argumente sunt invocate regulat de catre cei care sistematic abuzeaza dreptul international prin faptul ca nu respecta angajamentele internationale de protectie a drepturilor omului pe care si le-au asumat.”
Concluzie
“Precedentul Kosovo” tine de fapt de mai multe precedente. Multe dintre aspectele carora nu ar fi acceptabile Rusiei sau regiunilor secesioniste post-sovietice. Secesiunea unilaterala (precedentul invocat de Rusia) este o realitate, dar practic toate regiunile secesioniste post-sovietice sunt foarte, foarte departe de realitatile care au propulsat Kosovo spre independenta. Oricum, se va mai discuta inca multi ani in ce constituie “precedentul kosovo”. insa aceasta discutie este cu mult mai nuantata decat o prezinta Rusia sau regiunile secesioniste existente.
PS: iata si o publicatie de la CEPS despre kosovo: cu perspectivele americana (bugajski), europeana (coppieters) si rusa (trenin).
PPS: un post de nicholas whyte despre alegerile din grecia si kosovo
PPPS: o versiune modificata a acestui articol apare si in Moldova Azi.
February 15th, 2008 at 9:41 am
Rusia se pare ca a luat-o mai moale deja cu pozitia fata de regiunile rebele din Georgia si Moldova, in contextul precedentului Kosovo. Retorica lui Putin de la conferinta de presa, precum si mesajul MAE rus de la intrevederea de azi cu liderii secesionisti din Abhazia si Osetia de Sud demonstreaza ca Moscova incearca sa pastreze formatul recunoscut international de solutionare a conflictelor in spatiul CSI. Vedeti aici http://www.nr2.ru/164601.html
February 15th, 2008 at 9:24 pm
Nu cred ca cazul Spaniei, Marii Britanii sau Canadei ilustreaza cel mai bun exemplu al “naturii diferite” a precentului pe care l-ar putea servi Kosovo. Si asta din cazua ca aceste regiuni beneficiaza de o stabilitate economica si politica care nu le predispune unor schimbari esentiale spre dezmembrare.. Cel mai expuse sunt statele ce sufera de instabilitate politica, economica dublate de conflicte interne..
Astfel, urmarind dezmembrarea mult prognozata a Serbiei ma induce gindul si la conflictul Israeliano-Palestinian sau la Kurdistanului.. ambele regiuni sunt masiv populate de o etnie distincta care formeaza o majoritate vadita pe o suprafata de teren locuita de ei.. ma intreb oare care ar fi diferenta dintre un caz ca Kosovo si alte regiuni de o natura situationala asemanatoare..
Plus, de ce n-am presupune si faptul ca sirbii majoritari in unele parti ale Bosniei si ar dori intr-o buna zi si ei independenta foarte mult.. sau albanezii din Macedonia, cipriotii de origine turca etc.. Orice n-am spune este un precedent daca nu pentru Transnsitria, Abhazia sau Osetia de Sud, atunci pentru alte conflicte latente, .. O recunoastere internationala larga trebuie sa fie conforma si unui drept international, iar acesta spune despre prohibitia imixtiunii in treburile interne a unui stat decit doar cu acceptul Consiliului de Securitate ONU.. Adevarat, avem duble standarde, iar statelor mici nu le ramane decit sa se sprijine pe acest drept international..
Referitor celor relatate de Oleg nu m-as grabi sa afirm despre o pozitie mai “moale” a Rusiei care promite “nekotorye zagotovki”.. (desi ma indoiesc ca ar putea declansa actiuni directe ma gindesc cu predilectie la cele indirecte, iar cel mai mult mi-e teama sa nu gresim noi vizavi de oarecare “propuneri” care ar putea veni). Reinoirea intilnirilor la nivel inalt dintre presedintele nostru cu Putin si al ultimului cu Yuschenko par sa confirme despre o reluare a discutiilor pe marginea conflictului Transnistrean.. Ma intreb oare ce ar fi provocat o asemenea graba..?
February 16th, 2008 at 11:01 am
Pt Valentin
in prezent Israelul si Palestina negociaza felul in care se va realiza “two states solution”, ceea ce presupune ca Israelul recunoaste dreptul la statalitate a palestinienilor, ori in cadrul negocierilor dintre kosovari si sarbi, in legatura cu statalitate, partile a avut pozitii diametral opuse.
Cat priveste posibilii kurdistanuri, dintre cele patru: turk, iranian, sirian, si irakian, dupa mine, doar ultimul ar putea apela la precedentul Kosovo (mascarul kurzilor si utilizarea armelor chimice), insa dupa eliminarea lui Saddam, kurzii au fost inclusi in sistemul politic: reprezentare in legislativ prin Democratic Patriotic Alliance of Kurdistan 25,6%, si presedintele Irakului este un kurd Talabani. In acelasi timp sarbii s-au rezumat doar la afirmatia Miloshoveci nu mai e, fara a mai lansa o campanie ampla (cel putin sa incerce) de reconciliere cu efecte politice palpabile.
In drept international public exista recunoastrere diplomatica a unui stat sau guvern de catre alt stat, este prin definitie un act politic unilateral din partea unui stat, care in acest fel isi exercita dreptul suveran, pentru asa ceva nu are nevoie de permisiunea UNSC, dar sigur isi asuma si consecintele acestui gest, cum ar fi posibila deterioararea relatiilor cu un grup de state.
February 17th, 2008 at 8:00 am
Valentin, sunt convins ca Rusia nu este interesata in recunoasterea independentei Transnistriei, desi poate ca si-ar dori acest lucru pentru regiunile separatiste din Georgia. Regiunea Kaliningrad este foarte costisitoare pentru Federatia Rusia si ei, cu toate finantele lor primite din exportul de petrol si gaze, nu au mare pofta sa mai finanteze cu sute de milioane de dolari o regiune nedezvoltata cum este Transnistria, aflata “intre doua tari neprietene”. Cu atat mai mult ca Ucraina ar putea deveni, intr/un viitor prognozabil, stat membru al NATO, iar aceasta situatia va complica si mai mult situatia enclavei ruse rmn. In schimb, Rusia, cu ajutorul “conflictului inghetat” din Transnistria are la mana intreaga R. Moldova. Or recunoasterea independentei rmn inseamna pierderea ireversibila a R. Moldova, care la moment mai este sub un oarecare control din partea Moscovei. Plus de aceasta, in afara de Rusia independenta Transnistriei nu va fi recunoscuta de nimeni, iar acest lucru, spre deosebire de Cipru de Nord, este altceva (Transnistria este o fasie de teren aflata intre Moldova si Ucraina, doua state care ar putea fi membre NATO si UE). Retinerea recenta la frontiera ucraineana, de catre vamesii ucraineni, a deputatului sovietului suprem de la Tiraspol, Galina Antiufeeva, care, “intamplator” este si sotia asa-numitului ministru al securitatii din Transnistria, este un semnal puternic pentru Tiraspol. Daca doreste foarte mult, Ucraina poate pune capacul acestei gauri negre in cel mult un an. Dar, deocamdata, si Ucraina nu este interesata in reglementarea definitiva a diferendului. Pentru ca sa ne mai… aiba si ei un pic la mana (RM si Ucraina au suficiente probleme pe bilaterala, inclusiv proprietatea moldoveneasca de pe litoralul Marii Negre)
February 17th, 2008 at 10:40 am
Dat fiind ca discutiile pe marginea “precedentului” Kosovo au deviat si directia transpunerii lui si in cazul celorlalte am sa-mi permit si eu o mica incursiune ..
pentru Stas
In ceea ce priveste conflictul Israelo-Palestinian chestiunea majora consta nu in recunoasterea de jure a Palestinei ci mai mult se refera la discrepantele in recunoasterea Palestinei in limitele unei teritorii specifice pe care si-o revendica ei (pentru ca Israelul practic le-a ocupat in urma celor doua razboaie)..
Palestina nu-si doreste o independenta recunoscuta de un stat ca Israel in limita teritoriilor pe care i le propune ultimul pe care il priveste ca stat ocupant .. (West Bank, si Ierusalimul – ambele regiuni strategice atit pentru unii cit si pentru altii).
Si aici ambele parti au pozitii diametral opuse in ceea ce priveste viitorul regiunilor locuite de palestinieni si necatind la numeroase rezolutii a ONU Israelul continua sa ignore avind sprijinul puternicului Lobby israelian din SUA.. Negocierile continua si vor continua insa cheia rezolvarii lui este in mina SUA exact cum Rusia si-o are pe acea in cazul Transnistriei..
In privinta Kurdistanului, daca tot vorbesti ca situatia kurzilor din Irak este oarecum satisfactorie oare nu era posibil de aplicat acelasi scenariu (adica includerea lor in sistemul politic prin federalizarea Serbiei) si in cazul kosovarilor care per ansamblu nu formeaza majoritatea decit doar in Kosovo (situatie deci asemanatoare cu a kurzilor din nordul Irakului).. Kurdistanul nu-si va vedea independenta pentru ca Turcia un aliat strategic al politicii SUA in acea regiune desigur nu si-o doreste deloc.
Desigur recunoasterea unui stat in DIP este un act unilateral si echivoc si totusi nu ar trebui sa se conduca acesta de anumite principii ale aceluiasi DIP cum ar fi suveranitatea unui stat asupra unui teritoriu sau si neimplicarea altor state in chestiunile sale interne.. Este o arma cu doua taisuri iar statele mari o folosesc dupa cum le-o dicteaza interesele.
Printre altele se pare ca SUA ar vrea sa-si amplaseze in Kosovo una din cele mai mari baze militare din zona..or dupa cum vedem kosovarii le sunt foarte recunoscatori americanilor..:)
Pentru Oleg
In linii generale sunt de acord in ceea ce priveste ca Rusia nu are nici un interes sa recunoasca “independenta” Transnistriei, dar dupa cum am mentionat efectele pot fi mai mult indirecte.. Rusia ar putea da unda verde in solutionarea acestuia doar ca in schimbul unor dividente politice si economice.. Or, graba cu care presedintele nostru este dispus sa duca la bun sfirsit solutionarea lui imi trezeste suspiciuni ca o alegem un moment si conjunctura favorabila noua. (O federalizarea cu prezenta in Parlamentul RM a “reprezentantilor” din Transinstria nu ma incinta deloc).
February 18th, 2008 at 4:26 am
am auzit multe planuri (care nu au fost date publicitatii) despre solutionarea transnistreana in acest an. Teoretic, este posibil. Totusi, eu nu cred in realizarea lor. Sunt absolut de acord ca acum nu este momentul prielnic pentru stabilirea unei solutii definitive pentru Transnistria, deoareec ea va fi defavorabila Chisinaului. Acum ar trebui sa ne concentram asupra realizarii asa-numitului pachet de masuri de incredere, lansat de presedintele Voronin in noiembrie 2007. E necesar sa apropiem aceste doua maluri ale Nistrului, inclusiv cu suportul financiar din partea UE si SUA. Iar solutia (mai buna) poate fi gasita in timp.
Apropo, azi in Nezavisimaia Gazeta a aparut un material care exprima aceiasi idee, despre faptul ca Moscova nu doreste recunoasterea independentei Transnistriei.
February 18th, 2008 at 7:58 am
[...] iata si declaratia de independenta. interesant textul. am scris deja despre “precedentul kosovo“. [...]
February 18th, 2008 at 9:44 am
[...] Here I have found a very good analysis why Kosovo is considered as a precedent for other regions made by Nicu Popescu (sorry it is in Romanian). I totally agree with him. [...]
February 18th, 2008 at 11:07 am
Pt Valentin
in primul sau comentariu spuneai ca precedentul Kosovo te duce cu gandul la Israel-Palestina si te-ai intrebat care ar fi diferenta. Repet in opinia mea diferenta fundamentala reprezinta pozitia transanta cu care partile s-au prezentat la negocieri, Kosovo – independenta, Serbia – autonomie (obiective diametral opuse); Israel – independenta si Palestina – independenta (obiective finale similare). Faptul ca ultimii au opinii divergente vizavi de problema demarcarii granitelor, statutul asezarilor, reintoarcerea refugiatilor, statutul Ierusalimului in exercitiul nostru comparativ sunt irelevante. Totusi sa nu uitam ca premisele formarii statului Palestinian au fost create prin retragerea binevola si unilaterala Israelului din Cisiordania si Fasia Gaza si programul guvernului Sharon pentru dezmembrarea asezarilor. Singura solutie viabila pt palestenieni este negociere, povestea hamas arata ca abordarea violenta este contraproductiva deaorece conduce la o reactie militara din partea Israelului si doar intarzie procesul de pace. Tocmai de aceea Abbas negociaza in continuare, iar Tachi ieri a declarat independenta. Sunt de acord ca SUA si Rusia sunt actori importanti pt procesul de pace din Orientul Mijlociu, si respective conflictele din CSI, insa cred ca nu trebuie absolutizata influenta cit si capacitatile acestora, in ambele cazuri o serie de actori, chiar si la nivel non-statal limiteaza semnificativ posibilitatile celor doua state de a impune solutia preferata.
Nu am afirmat ca situatia kurzilor este satisfacatorie, ci doar am constatat ca dupa rasturnarea regimului Saddam, s-au creat toate conditiile pentru integrarea kurzilor in noul sistem politic lucrul care a descurajat drive-ul separatist. Faptulu ca sarbii nu au actionat imediat in vederea acomodarii cerintele kosovarilor a fost o greseala majora, de ce nu au facut? Intrebarea trebie adresata Belgradului si nu mie. inapoi la Kurdistan, ca sa fim corecti independenta acestei minoritati este nedorita nu doar de aliatul tot mai dificil a SUA -Turcia, ci de aliatul Ankarei in Caucaz – Azerbaijan, si de rivalii Washingtonului in GME – Siria si Iran, e un consens unanim pe aceasta problema intre cele 5 state unele nu tocmai prietene.
De obicei o decizie de recunoastere diplomatica a unui stat are o baza legala, problema e ca deaorece normele DIP sunt formulate suficient de ambiguu, in fiecare caz statele apeleaza la interpretare care ar legitima proprie actiune diplomatica. Exemplul deja classic rezolutia 1441 pe Irak, sau vezi schimbul de replici intre Moscova si Tbilisi pe care provoaca fiecare rezolutie ONU pe Abkhazia, in cazul Kosovo iarasi asistam la interpretari diferite rezolutiei 1244, ce permite si ce nu permite, ce spune si ce nu spune, etc. (daca dai search gasesi usor argumente juridice invocate de Rusia, Serbia pe de o parte si UE, SUA pe de alta parte).
Vizavi de baza militara SUA in Kosovo, nu cred ca un articol speculativ din New York Times trebuie luat in serios, SUA e deja prezenta in Kosovo prin NATO, exista un plan de redislocare globala a fortelor americane, pentru Europa se prevede reducerea trupelor si transferul unor elemente de insfrastructura in Bulgaria si Romania, lucrul care deja se intimpla. Daca mai adaugam la toate acestea faptul ca Serbia este inconjurata de tarile membre sau NATO would be members, care ar fi rationamentul de a mai crea o baza militara clasica caracteristica mai degraba perioadei Razboiului Rece in Kosovo?
February 18th, 2008 at 4:25 pm
Sper ca nu va suparati daca am facut referinte analiza aceasta si la declaratia independentei Kosovo pe blog, sunt total de acord cu aceasta viziune. Dar sper sa nu fie inca un razboi in regiune.
February 19th, 2008 at 12:51 am
Pentru Stas
S-o luam de la inceput..
citez.. “Repet in opinia mea diferenta fundamentala reprezinta pozitia transanta cu care partile s-au prezentat la negocieri, Kosovo – independenta, Serbia – autonomie (obiective diametral opuse); Israel – independenta si Palestina – independenta (obiective finale similare)…”
…??
De ce-l gasesti chiar atit de irelevant..? Intr-adevar toate conflictele trebuie tratate intr-un mod individual mai ales din cauza naturii lor complexe si a specificitatii dar chiar si asa aceasta nu exclude unele premize ale lor comune..
Israelul stat este un stat independent, in timp ce Palestina este doar o autonomie ce-si revendica independenta statala in cadrul unui teritoriu specific ..
Nu vad obiectivele acest parti drept similare.. (nu cred ca e necesar sa deriv si in ceea ce priveste aparitia statului Israel)
Israleul nu poate avea acelasi obiectiv cu Palestina din moment ce primul este independent iar ultimul un popor fara stat (care-si invoca independenta in limitele unui teritoriu locuit majoritar de ei prin mult cunoscutul principiu al autodeterminarii). Si aici avem conflict etnic si religios si aici apare prin prisma confluientei marilor puteri, iarasi avem un centru revendicat de ambele etnii (raportat deci in cazul sirbilor acesta constituie leaganul istoric si religios) si aici apare un stat nou pe harta lumii..
Sunt sigur ca ti este cunoscut atit cazul, totusi, am sa fac trimitere la un articol pe care unii l-ar putea gasi destul de interesant http://www.lrb.co.uk/v28/n06/mear01_.html (John Mearsheimer and Stephen Walt – The Israel Lobby).
Sorry, dar nu gasesc deloc drept o premiza a formarii statului Palestinian cedarea unor teritorii ca fisia Gaza si Cisiordania (teritorii ocupate prin razboi de la ultimii si teritoriu care pe drept le apartinea si inainte fiind intarit si de decizia Asambleiei ONU de partitie a vechiului Mandat britanic detinut asupra Palestinei din 29 Noiembrie 1947) http://en.wikipedia.org/wiki/1947_UN_Partition_Plan
Vorbind insa de violenta, cred ca a fost comuna ambelor parti, doar ca pentru unii pare sa nu mai fie necesara din moment ce au obtinut ceea ce si-au dorit. Pentru palestinieni, desigur negocierile pot sa continue doar ca pe ultimii nu-i chiama albanezi si nimeni nu le recunoaste nimic.
Marile puteri sunt elemente centrale in solutionarea unui asemenea tip de conflicte mai ales indirect din cauza sprijinului acordat, desigur nu tocmai oficial declarat, din care cele mai multe din acestea au fost alimentate.. (a se vedea sprijinul SUA (in studiul nominalizat mai sus pentru Israel sau precum si cel al Rusiei pentru conflictele inghetate din spatiul CSI etc).
Problema sirbilor a fost ca au avut un Milosevic care n-a invatat repede ce inseamna “capul plecat sabia nu-l taie”..
Revenim la kurzi.. Cea mai mare majoritatea a acestora locuieste asa state ca: Turcia, Iraq si in mai mica masura Iran si Armenia si deci sunt o problema mai ales pentru primele doua. http://en.wikipedia.org/wiki/Kurdistan
Corecteaza-ma poate gresesc, dar n-am gasit nicaieri specificat ca-i putem gasi si in numar semnificativ in Azerbadjan.
E evident toata lumea isi poate imagina ce s-ar fi intimplat daca macar in una din aceste tari s-ar fi insistat in recunosterea vre-unui “Kosovo” kurd.
Referitor la normele DIP.. de acord, duble standarde.. aplicabilitatea principiului autodeterminarii popoarelor versus principiului suveranitaii unui stat si ne-imixtiunea in treburile interne a acestui stat. Cind nu-ti place unul il schimbi pe altul dupa cum iti dicteaza interesul si situatia.. :)
Si in sfirsit chiar nu stiu ce sa-ti spun referitor la vehicularile privind baza americana in Kosovo..pina cind desigur sunt doar speculari, dar chiar ma mira interesul major si preocuparea pe care o demonstreaza SUA si cele mai importante tari UE pentru ca Kosovo sa devina anume independenta. Asa cum demonstreaza practica TRI intotdeauna trebuie sa fie un interes si deci trebuie sa fie ceva.
Nicu, Oleg sorry pentru devierea de la subiect precum si pentru o monopolizare poate excesiva. Nu sunt advocatul palestinienilor si nici al rusilor sau kurzilor – ma preocupa examinarea subiectelor mai detaliata si multi unghiulara ceea ce am si incercat sa fac.
Toate bune!
February 19th, 2008 at 8:08 am
Valentin, foarte succint.
Te-ai intrebat care e diferenta intre Kosovo si conflictul Israelo-Palestinian si eu am incercat sa-ti raspund, desi Israelul si Palestina incearca sa obtina termenii cat mai favoabili inclusiv o bucata de teritoriu cat mai mare, ambii au cazut la un acord de principiu ca finalitatea procesului sunt doua state independente si nu unul singur. faptul ca nu accepti argumentul e una, dar nu inteleg de ce prezinti similitudini in calitate de contra-argumente cand eu nu am afirmat ca intre cele doua situatii nu se pot gasi comunalitati. Cand am spus irelevante m-am referit tocmai la exercitiu comparativ care incearca sa identifice doar diferentele (pe linga cele de la sine intelese, ex. Kosovarii nu au pretins ca jumate din Belgrad sa fie capitala Kosovo).
Despre kurzii in Azerbaijan – http://en.wikipedia.org/wiki/Kurd#Kurds_in_Azerbaijan
De la sursa la sursa cifrele cu privire la numarul lor variaza de la 13.000 la 200.000.
In opinia mea principalul interes SUA si EU in Kosovo este de a inchide capitolul Iugoslavia (cum o fac si daca reusesc sa-l inchida e alta intrebare), deoarece pe agenda sunt probleme pe termen mediu si lung mult mai importante, cum ar fi Afganistanul (dar si argumentele enumerate in comentariu anterior), nu gasesc nici o explicatie rationala pentru o baza americana cu efective militare de proportii in Kosovo. Consider ca “trebuie sa fie un interes si deci trebuie sa fie ceva” nu este o explicatie suficient de convinatoare.
February 19th, 2008 at 10:06 am
In aceste vremuri pasionante trebuie sa ciulim bine urechile si sa nu ne avantam in actiuni necugetate. Momentan, acesta este cel mai bun lucru pe care il putem face.
Problema “atomizarii” in spatial European este pur si simplu o problema de buget, fiecare grup etnic doreste o mai mare autonomie financiara.
Desigur mai sunt si alte aspecte oe care le-am tratat intr-un articol de pe blogul meu:
http://mace-alex.blogspot.com/2008/02/kosovo-nationalism-si-inflacarare.html
February 19th, 2008 at 6:03 pm
[...] Precedentul Kosovo şi conflictele din Georgia Filed under: Frozen Conflicts, Georgian Politics, Kosovo, Russia — Tags: Frozen Conflicts, Georgian Politics, Kosovo, Russia — Skybar One @ 10:03 pm Deja s-a discutat până la saturaţie de „precedentul” Kosovo. Cred că până acum toţi suntem experţi în semnificaţiile, legale şi politice ale independenţei Kosovo pentru alte regiuni cu pretenţii de autodeterminare. Cred că merită totuşi citit argumentul lui Nicu Popescu, un expert pe zona post-sovietică, care arată că precedentul Kosovo este mai complicat decât pare la prima vedere, şi că valoarea lui ţine de interpretarea fiecărui actor în parte. [...]
February 21st, 2008 at 10:09 am
Министр иностранных дел Израиля Ципи Ливни заявила во вторник, что Израиль должен поступиться частью территории ради мира с палестинцами. Ливни подчеркнула, что мирное соглашение будет основываться на принципе – «два государства для двух народов».
Vuk Jeremić Minister of Foreign Affairs of the Republic of Serbia “Kosovo and Metohija shall remain a part of Serbia forever.”
February 21st, 2008 at 7:39 pm
Stas
Sunt pe deplin de acord ca conflictele nominalizate nu au finalitati comune si tin de interpretarile individuale care li se dau..
Premizele insa sunt aceleasi si aici am vrut sa atrag atentia – creearea unilaterala violenta a unor delimitari si state noi in detrimentul statalitatii altora.
Am afirmat de la inceput despre hazardarea cu care marile puteri aplica dublele standarde si am incercat sa exemplific prin enumerarea conflictele mentionate pentru a accentua mai ales caracterul ambiguu de aplicarea a politicilor in ceea ce le priveste.
Prezenta recunoastere “internationala” a Kosovo (vezi Actul de la Helsinki) reprezinta o incalcarea dr. international si a unor principii inalienabile a acestuia, iar capitolul Yugoslavia este pe punctul de a fi rescris nu insa si inchis.
P.S. Cind va ceda Israelul teritorii ca West Bank si o parte a Ierusalimului atunci vom putea vorbi de “un acord de pace care se bazeaza pe principiul – doua state, doua popoare”. Pina atunci sunt doar vorbe frumoase dar goale. (Israelul are o situatie asemanatoare ca Serbia adica nu poate ceda un teritoriu care ii este extrem de important si care are si o valoare identitara pentru ei (Ierusalimul), doar ca in acelasi timp este intr-o pozitie cu mult mai favorabila, care ii permite sa dicteze si nu sa se supuna hotaririi “unei comunitati internationale” atit de divergente, pentru ca nimeni nu va indrazni sa-i faca ce i s-a facut Serbiei).
February 24th, 2008 at 1:47 pm
[...] am scris despre faptul ca independenta Kosovo nu este un precedent, ci o serie de precedente. unele din acestea convenabile moldovei, altele nu. daca se doreste evitarea asa-numitului “precedent kosovo”, trebuie rediscutata in primul rand definitia acestui precedent. dar iata ca parlamentul de la chisinau contribuie unanim la solidificarea definitiei inguste a acestui precedent. cu alte cuvinte declaratia parlamentului accepta orbeste definitia abhazo-ruso-transnistreana a acestui termen, promovand ceea de ce ii este frica. suna stupid, dar pe de o parte se afirma ca “transnistria nu are nici o asemanare cu kosovo”, pe de alta parte toti se tem de precedentul kosovo, sugerand ca transnistria totusi are similaritati. halal de asa adversari ai precedentului kosovo. [...]
February 20th, 2009 at 12:01 pm
[...] precedentul kosovo si transnistria [...]