nicu popescu

Wed 5 Mar 2008

23 Responses to “legalitatea recunoasterii kosovo”

1. eu Says:
   March 6th, 2008 at 11:42 am

   Articolul 8 al constitutie RM spune

   (1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional

   prin urmare RM este obligata nu doar in baza dreptului international dar si in baza propriilor prevederi constitutionale sa nu recunoasca Kosovo !!!!

   Recunoasterea independentei se bazeaza pe adoptarea un act juridic si nu doar a unei declaratii. In acest demers orice stat este obligat sa tina cont de dreptul international la care este parte!!! iar in cazul dat acest drept spune despre inviolabilitate si integritate. epuarile etnice din punct de vedere juridic nu au nimic cu recunoatsrea Kosovo si nu serveste dpret agument juridic, poate doar politic.

   si nu este adevarat ca recunoasterea independentei este la latitudinea oricui!! fiind un act juridic recunoastrea trebuie sa fie conforma dreptului!!! iar faptul ca nu se tine cont de drept nu inseamna ca acest procedeu devine legal!!!

2. Valentin Says:
   March 6th, 2008 at 7:10 pm

   Un comentariu relevant si f interesant.. http://politicalmoldova.wordpress.com/2008/02/25/%d0%9a%d0%be%d1%81%d0%be%d0%b2%d1%81%d0%ba%d0%b8%d0%b9-%d0%bf%d1%80%d0%b5%d1%86%d0%b5%d0%b4%d0%b5%d0%bd%d1%82-%d1%82%d0%be%d1%80%d0%b6%d0%b5%d1%81%d1%82%d0%b2%d0%be-%d0%bf%d1%80%d0%b0%d0%b2%d0%b0/

3. Dumitru Says:
   March 7th, 2008 at 5:14 am

   Mai sus Valentin deja a dat link la un post la mine pe blog, unde mi-am expus parerea, argumentind in ce consta ilegalitatea recunoasterii Kosovo, care de fapt tine de incalcarea flagranta si deliberata a rezolutiei 1244 a Consiliului de Securitate, fapt recunoscut pe larg si in Occident (Spania, Italia, etc.). Deci problema de fapt nu tine de preferinta politica sau dreptul suveran al unui stat sa recunoasca alt stat, ci de faptul ca SUA dar si multe state-membre ale UE pe sleau spus au bagat piciorul in dreptul international. Care nu poate fi comparat cu cazul Ciprului sau alte cazuri, caci in celelalte cazuri nu a existat o rezolutie clara a CS ONU care sa stabileasca statutul partii la conflict ce doreste separare si independenta. Tot in postul meu pe blog (ah, in rusa) am raspuns la argumentul lui Nicu, privind epurarile si alte porcarii facute de serbi (dar si de albanezi) – daca era sa-i fie data independenta, trebuia sa se faca cind a fost elaborata rezolutia 1244, caci atunci erau incalcarile dreptului omului, si guvernul serb de atunci a facut-o. Mai multe detalii ale acestui contra-argument vedeti pe blog, daca va este interesant.

   Dar nu asta vreau sa spun. Este un moment pe care nu l-am mentionat in postul de pe blog
   Voiam sa raspund la o parere raspindita ca cica Kosovo are dreptul la independenta, invocind argumente care s-ar suma la dreptul natiunilor la autodeterminare (Nicu pomeneste Africa de ex.). Contradictia intre dreptul la inviolabilitatea frontierelor unui stat si dreptul natiunilor la autordeterminare este raspindita. Dar oare ati observat ca nimeni nu prea a straduit sa invoce acest drept de autodeterminare? Raspunsul ar fi ca in primul rind toti intelegeau ca se incalca rezolutia CS ONU (argumentarea US si UE de ce o fac stirneste risul), iar in al doilea rind, dreptul la autodeterinare intradevar a luat avint in africa si a inceput o data cu lupta … anti-coloniala. Acest drept este foarte cunoscut UK, Frantei, Belgiei, si altora. Nu putem invoca lupta anti-coloniala in cazul Kosovo, care mai degraba s-ar compara cu cazul teoretic cind o minoritate rusa ar locui din timpul razboiului 2 mondial in regiunea Suceva, si apoi ar vorbi de “nasha iskonnaya russkaia zemlea”.

   Sunt complet in dezacord cu Nicu – lucrurile care se petrec in Kosovo sunt departe de a fi normale! De fapt asistam la procesul, cind un grup de state puternice refuza sa urmeze prevederile dreptului international, si anume a acelor elemente ale lui, care stau la fundamentul sau – Carta ONU. Adica ele spun tare ca le este in cot de drept si ca ele nu se simt obligate de el, si ca daca nu este in intersul lor, apoi vor calca peste drept. Este un inceput de haos – mai intii SUA a facut-o, apoi o face si majoritatea statelor EU. Daca ei incalca rezolutiile CS ONU, atunci de ce Iran ar trebui sa se simta obligat sa le urmeze? Si alt stat, si al doilea, si al treilea… si ajungem din nou intr-o stare de haos de tip Hobbesian pe arena internationala. Oare merita Kosovo distrugerea cadrului de drept international care a fost construit atit de greu si acceptat de toate statele? Daca apar intrebari, vedeti mai intii linkul oferit de Valentin, acolo am dat mai multe argumentari in favoarea punctelor mele de vedere.

4. Oleg Says:
   March 7th, 2008 at 5:25 am

   Miercuri am fost la o dezbatere TV pe problema Kosovo, la care au mai participat trei persoane, inclusiv Andrei Popov, care afirma cu toată certitudinea că NU s-a violat nimic, nu s-a încălcat nimic în cazul provinciei Kosovo. Unicul argument adus de Andrei a fost că dreptul internaţional, principiile internaţionale şi sistemul ONU sunt învechite şi acum se aplică alte principii, inclusiv “intervenţia umanitară”. A da. A mai fost un argument: problema Kosovo este una foarte complexă.
   Păi dacă este învechit acest sistem (sunt de acord), cine trebuie să-l respecte şi de ce trebuie să-l mai respecte? Cei puternici spun că este învechit şi acţionează aşa cum le pofteşte …interesul naţional. Iar cei slabi trebuie să asculte de normele dreptului internaţional. Duble standarde care au existat, există şi vor mai persista în relaţiile internaţionale. Kosovo este un produs “made in USA”. Părerea mea! Şi încă ceva. Omila mea persoană mai crede că americanii fac tot posibilul ca în Europa să existe focare de distabilizare şi ca statele europene să fie dezbinate în anumite subiecte (dacă această poziţie coincide cu cea a ruşilor, sorry, dar uneori opiniile mele coincid şi cu cele ale persoanelor din FR)

5. Oleg Says:
   March 7th, 2008 at 5:34 am

   inca ceva. A doua zi dupa declararea independentei Kosovo, am citit un comentariu scris de un ziarist roman (nu mai tin minte de la ce publicatie). El spunea ca daca vei incerca sa critici felul in care s-a procedat in situatia Kosovo, fei fi calificat drept anti-occidental, anti-european, sustinator al incalcarilor drepturilor omului (acest apropo vine in contextul etichetarii pe care ne-a dat-o Andrei la emisiune, ca persoane anti-UE, ceea ce nu este adevarat, dar care, o data in plus, confirma justetea gandului si temerea respectivului jurnalist din Romania). Pana la urma, acel jurnalist a supus unei critici dure practica in cazul provinciei Kosovo.
   Parerea mea e ca s-a grabit comunitatea occidentala cu luarea unei decizii de interventie cu bisturiul. Este clar ca o convetuire pasnica intre kosovari si sarbi era practic imposibila. Totusi, trebuie sa se mai depuna eforturi pentru negociere. Apropierea Serbiei de UE ar fi contribuit la identificarea unei solutii acceptabile pentru ambele parti. Pana atunci poate si normele internationale ar fi fost reformate.

6. lina Says:
   March 7th, 2008 at 6:00 am

   Cred ca ar trebui nunatata afirmatia asupra caracterului absolut discretionar al recunoasterii internationale a unui Stat. Cert, din punctul de vedere al dreptului international, nimeni si nimic nu poate obliga un stat sa recunoasca un altul. In schimb, dreptul international interzice recunoasterea une situatii nascuta prin violarea unei norme imperative. Aplicarea acestui principiu in cazul crearii Kosovo ar rezulta in identificarea acelei norme imperative violate. Destul de greu de gasit una, integritatea teritoriala a unui stat nu este o norma imperativa, intrucat exista exemple cand un stat insusi poate renunta la o portiune a teritoriului sau. In schimb ce e cert e ca exista obligatia de a nu recunoaste un stat creat in urma violarii interdictiei de folosire a fortei (armate) (iata de ce, intre altele, comunitatea internationala nu a recunoscut Ciprul de nord) . Pe vremuri, obligatia asta de nerecunoastere purta numele de doctrina Stimson (aparuta in perioada Mandchouko si a Regatului unit al Etiopiei si Italiei).

   Ca de obicei insa discursul legalist in drept international serveste intereselor strategice, e un argument, printre altele, al politicii externe a unui Stat. Chestie de interpretare. Legalitatea crearii e subordonata existentei unui drept la independenta in urma violarii masive a drepturilor omului. Din punctul de vedere al dreptului international, asta e valoare de precedent pe care ar avea-o Kosovo. Nu un drept la independenta al minoritatilor in general.

7. octav Says:
   March 7th, 2008 at 9:57 am

   Dumitru, permite-mi o mica interventie. E mai potrivit sa vorbim de “anarhie hobbesiana” decit de “haos”; sunt notiuni oarecum asemanatoare, insa asta doar la o prima vedere…oricum, cred ca lumea a inteles sensul:)

   “Este un inceput de haos – mai intii SUA a facut-o, apoi o face si majoritatea statelor EU” – de fapt Rusia este la origine:) o simpla referinta doar: “Russian government has highlighted the threat that Georgia poses to russian security as a transit zone for international terrorists into the North Caucasus, and invoked its right to launch pre-emptive strikes in self-defence. Russia acted on this threat in 2002. So, precedents for the use of force in international law are being set in Georgia”. Dov Lynch, Why Georgia matters, ISS, 2006),…

8. Dumitru Says:
   March 7th, 2008 at 1:46 pm

   Oleg,

   momentul cu “interventia umanitara” si relativ recenta notiune de “the right to protect”, care reiese din ea, am analizat in postul-articol pe blogul meu, aducind argumente contra aplicarii lor in cazul Serbiei de astazi.

   Faptul ca dreptul international si “sistemul ONU” sunt invechite – este la fel un argument slab. Daca sunt invechite, modifica-le dar atit timp cit exista, urmeaza-le. De ce? Raspunsul este simplu, si se trage din lectiile care ani la rind le-au predat insasi americanii in universitatile din rindul Ivy League. Ei spuneau (si spun in continuare), ca civilized nations have to play by civilized rules, which are represented by the international law. Ei criticau Uniunea Sovietica si China, pentru ca acestea nu voiau sa “play by the rules”. Importanta respectarii dreptului si orinduririi internatioale construite de SUA (asa ei afirma) este atit de mare, incit se ridica la gradul celor mai principale obiective de securitate nationala/interese nationale ale SUA.

   Mai practic – atit timp cit dreptul international functioneaza (este respectat si de cei ce se cred speciali), statele vor ingadui sa mizeze pe ele, avind incredere in mecanismul lui. In cazul cind si cel mai sacru element al DI – rezolutia CS ONU, este ignorata de membri importanti ai comunitatii internationale, care se puneau gardieni ai lui, ai pacii si stabilitatii internationale, ai drepturilor omului si a orinduirii democratice, atunci ce le ramine altor state, pentru a se proteja? Corect – sa construiasca arme nucleare, pentru ca avindu-le nimeni nu le va putea face nimic, neindraznind. Si cum convingeti in cazul dat Iranul, de exemplu, sa opreasca constructia armelor nucleare? Doar argumentul cel mai tare, precum ca nu are de ce se teme, caci este CS al ONU, care nu va permite o interventie a SUA, este nul! SUA si UE au calcat in picioare CS al ONU, si Iran deja nu vede alt mijloc pentru a-si promova securitatea nationala decit sa se inarmeze si el nuclear. Si astfel ar putea face toate statele-lideri regionali, caci nu mai pot avea incredere ca dreptul international este un mecanizm, in care ei pot avea incredere sa li se protejeze interesele, nu?

   Si mai simplu – inchipuiti-va intr-un stat, noua guvernare venita la putere, spune ca legile sunt invechite, si nu au de gind sa asigure pensii, salarii, etc. Iar celor care li se impotrivesc, vor fi persecutati. E o paralela un pic stingace, dar oricum nu e chiar atit de gresita.

   Chestia este serioasa, caci nu trebuie privita ca recunoasterea independentei Kosovo – asta e tactic, minuscul – implicatiile sunt mai mari – incalcarea resolutiei CS.

   Octav:

   Merci de interventie, este mereu binevenita in astfel de forme. Bineinteles anarhie si haos sunt notiune asemanatoare dar „oarecum diferite”. Totusi, vreau sa spun, ca am improvizat – pentru mine lucrurile scrise de alti cercetatori, chiar renumiti, sunt puncte de pornire, pentru a fi dezvoltate, pentru a le folosi, si nu sunt frontiere peste care nu trebuie sa trec. Cercetatorii politologi, (paremise Mearsheimer a spus-o explicit) nu folosesc termenul „anarhie” sa descrie haosul sau conflictul, ci ordinea sistemului international, cind avem state independente care nu sunt supuse unei autoritati comune. Deci, chiar avind drept international, sistemul international este in stare de anarhie. Iar Hobbes in genere vorbea de „state of nature”, si da, recunosc, pe larg se foloseste terminul „anarhie Hobbesiana”, insa eu folosind cuvintul „haos” am dorit sa descriu gravitatea situatiei, cind in lipsa dreptului international, va fi haos, fiind mai grav decit in situatia de „anarhie”. Sper ca m-am facut inteles, iar daca continui sa consideri ca a fost eroare, raminem fiecare cu parerea sa.

   Referitor la citata din Lynch si remarca ta ca „Rusia este la origine”. Nu cred ca cineva, care ma cunoaste macar superficial ar avea tupeul sa ma invinuiasca ca as simpatiza politica externa a Rusiei (sau ce interna). Insa, prin asta si se deosebesc persoanele care fac PR si partizanat politic, de cele care incearca sa caute, pe cit este posibil, adevarul, straduidu-se sa cerceteze distantat si balansat oricare subiect. Teoria de „pre-emtive strikes” este copilul neoconilor din Washington, si nu cred ca cineva va putea sa demonstreze altfel. Russi au spus fraza data, dupa ce SUA a declarat principiul drept element cheie al strategiei sale de securitate natioanla (dupa septembrie 2001). Russi in genere sunt vestiti pentru maimutareala americanilor, cu sens si fara, insa declaratii nu inseamna inca incalcarea legii. Iar Dov is deadly wrong, sa insiste ca precedentul folosirii fortei in dreptul international a luat start in Georgia in 2002. Americanii au lansat precedentul prin bombardamentele Yugoslaviei fara rezolutia Consiliului Suprem de Securitate. Iar Rusia nici o data nu a fost prinsa „cu mita in sac”. Nici un raport sau fact-funding mission care a fost trimis in Georgia nu a dovedit ca Russia a fost cea cara a atacat Georgia, cu toate ca fiind observator la frontiere cu OSCE in 2003 am observat personal mai multe cazuri cind aparatele de zbor venite din partea Rusiei au violat frontiera georgiana, insa nu am observat sa bombardeze territoriul Georgiei (cu toate ca alti colegi au avut cazuri de acest fel). Insa oricum, nu poti compara cazurile larg docomentate ale bombardamentelor americane in Yugoslavia sau a lansarilor de cruise missiles in Sudan, Afganistan, cu incidente mici care au implicat Rusia dupa 2001, chiar daca acestea ar fi fost demonstrate. Hai sa spunem lucrurilor pe nume. Si apoi, nu trebuie de negat, ca cind russii spuneau ca rebelii ceceni se ascund pe teritoriul Georgiei, ei nu sugeau asta din deget. Asa ca, daca suntem mai critici la surse, nu zeificam cercetatori care si-au facut putin nume, si sapam mai adinc, pai mai avem sanse sa-i dam cu nasul in glod si pe lupi ca Lynch, cel putin pentru partizanat si manipulare cu faptele.

9. Dumitru Says:
   March 7th, 2008 at 2:00 pm

   Octav, si inca una – in postul meu, cind am spus ca a inceput SUA, iar apoi a fost urmata de UE, vorbeam de fapt de incalcarea rezolutiilor CS, si nu de pre-emtive strikes. In cazul discutiei curente nu era vorba de pre-emtive strikes de loc, dar de, am raspuns si eu la replica.

10. nicu Says:
    March 10th, 2008 at 9:20 am

    scuze pentru reactie intarziata

    1) Nu sunt pentru independenta Kosovo, dar isteriile legate de acest subiect imi par prost argumentate, preconcepute si simpliste. nu zic ca in Kosovo se face totul bine. dar nici alb-negru nu este. Exista foarte multe ambiguitati. situatia este mult mai nuantata decat strigatele simple despre ilegalitatea recunoasterii kosovo. sunt unele lucruri care sunt legale, altele nu. Si sunt si mai multe lucruri care sunt discutabile. in acest post afirm ca « recunoasterea Kosovo » stricto sensu de catre alte state – nu este un act ilegal.

    Sa va dau cateva exemple de ambiguitati. Misiunea EULEX Kosovo. Rezolutia 1244
    prevede: “Authorizes Member States and relevant international
    organizations to establish the international security presence in
    Kosovo”. Deci EULEX Kosovo pare legala. Totodata o anexa a 1244 mentioneaza: “Deployment in Kosovo of effective international civil and security presences, endorsed and adopted by the United Nations, capable of guaranteeing the achievement of the common objectives;”. Conform acestei calificari EULEX neaprobata de UNSC nu este legala. Dar ce se intampla daca misiunea UN nu este “capable of guaranteeing the achievement of the common objectives”. Aici intram in zona gri.

    Alt exemplu: 1244 spune ca “Reaffirming the commitment of all Member States to the sovereignty and territorial integrity of the Federal Republic of Yugoslavia”. Dar mentioneaza “A political process towards the establishment of an interim political framework agreement providing for substantial self-government for Kosovo, taking full account of the Rambouillet accords and the principles of sovereignty and territorial integrity of the Federal Republic of Yugoslavia and the other countries of the region, and the demilitarization of UCK. Negotiations between the parties for a settlement should not delay or disrupt the establishment of democratic self-governing institutions.”

    Acum: Serbia nu mai e Iugoslavia. Dumitru de exemplu afirma ca Serbia de azi nu e Iugoslavia de ieri. Dar in acest caz Dumitru indirect afirma ca recunoasterea integritatii teritoriale a Iugoslaviei in 1244 nu se aplica Serbiei. Deci Dumitru implicit afirma ca recunosterea Kosovo este si mai legala decat afirm eu 

    Eu afirm ca Serbia este stat succesor de drept a Iugoslaviei, care preia atat beneficiile 1244 cat si obligatiile 1244, dar si responsabilitatile fata de Kosovari… e incurcat argumentul ? asta si incerc sa dovedesc. Ca situatia nu este deloc alb-negru. Sunt multe nuante, si multe din ele nu voar avea o culoare clara nici peste 10 ani de zile.

    2) Pentru EU: Carta ONU nu mentioneaza nimic despre modalitatea de
    recunoastere a statelor. deci referinta constitutiei moldovei la Carta
    ONU nu interzice moldovei sa recunoasca kosovo.

    3) despre faptul ca Serbia lui Tadic nu poate fi responsabila pentru Serbia lui Milo. Well. Problema e ca statele nu apar si dispar odata cu guvernele care se schimba. Germania post-Hitler duce povara nazimsului – restituie bani evreilor, cere scuze permanent, si are tot felul de restrictii constitutionale post-hitleriene. Serbia de azi nu s-a cerut scuza si nu-si recunoaste oficial responsabilirtatea pentru atrocitatile comise in Kosovo. Si nici nu coopereaza suficient cu Tribunalul de la Haaga – OBLIGATIE reiterata de nenumarate ori de catre Consiluiul de Securitate ONU, inclusiv in 1244. Deci iarasi e usor si convenabil sa te agati doar de acele elemente din 1244 care iti convin. Serbia este la fel responsabila de ne-respectarea unor prevederi 1244, dar si statele occidentale sunt responsabile de nerespectarea altoor prevederi 1244.

    4) Africa. Nu ma refeream la autodeterminare si post-colonialism in Africa. Problema RECUNOASTERII in dreptul international tine de doua aspecte: recunoasterea Statelor. Si cea a Guvernelor. Doua procese diferite. Ma refeream la problema recunoasterii Guvernelor in Africa. Vedeti de exemplu http://www.eda.admin.ch/eda/en/home/topics/intla/cintla/recco.html Recunoasterea guvernelor se refera la acele guverne care au ajuns la putere in urma unor lovituri de stat de exemplu.

    5) Oleg: SUA care incearca sa divizeze Europa prin Kosovo. Perceptie foarte distorsionata a politicii SUA in Europa si fata de Kosovo. Inspirata in mare parte de media rusa. Acest tip de interpretari sunt dominante in mass-media rusa, dar marginale in in media occidentala, sau in motivatiile politicienilor occidentali. Asta e perceptia mea. Acelsi lucru s-a afirmat in 1999. dar de fapt este 100% in conflct cu realitatea pentru ca europenii au cerut ajutorul americanilor dupa ce s-au uitat impotenti la violarile masive ale drepturilor omului in kosovo in 1998-martie 1999.

    SUA de fapt doresc stabilizarea balcanilor, ca sa se poate concentra exclusiv (politic si militar) in Afganistamn si Iraq. SUA au promovat independanta Kosovo inclusiv pentru a-si evacua in sfarsit militarii din balcani, in conditiile in care au nevoie de milutari in Iraq si Afg.

    6) Oleg : UE nu s-a grabit cu independenta Kosovo. Eu cred ca daca tot vroiau independenta Kosovo – trebuiau sa o faca in 2001-2002. atunci efectele international ear fi fost mai mici – atat in Serbia cat si in spatiul post-sovietic.

11. nicu Says:
    March 10th, 2008 at 9:21 am

    7) Acum recunosterea Kosovo de catre un stat. De exemplu Germania a recunoscut unilateral Croatia si Slovenia in 1991. vedeti de exemplu http://www.cambridge.org/uk/catalogue/catalogue.asp?isbn=9780521821766

    Am auzit pe multi spunand ca politic aceasta masura nu era tocmai inspirata. Dar n-am auzit pe nimeni sa spuna ca recunoasterea Croatiei si Sloveniei de catre Germania, apoi de catre UE era ILEGALA. Integritatea teritoriala a Iugoslaviei era recunoscuta de Helisnki si ONU, dar recunoasterea unilaterala a independentei unor state noi – era legala…

    8) Despre violenta in relatiile internationale: asistam la o discutie de gradinita. Voi chiar serios credeti ca violenta si puterea in relatiile internationale au fost vreodata eliminate ? de aia discutia cine primul a ignorat princiiple UNSC este naiva. Violenta in relatiile intermnationale a fost intotdeauna prezenta in afara cadrului UNSC : intervenia URSS in Afganistan, razboiul ruso-chinez, interventiile SUA rin Nicaragua, si multe alte aventuri franceze prin africa.

    Precedentele nu de utilizare a violentei nu au aparut in 1999 si nici in 2001.

    Alt exemplu, mai important, tine de ilegalitatea actiunii militare ruse in Moldova in 1992. Conform Cartei ONU actiunile de impunere a pacii trebuie aprobate de ONU, si pot fi intreprisne unilateral. Deci actiunile rusiei in 1992 sunt ilegale conform cartei ONU. La fel ca si actiunile NATO in 1999, sau bombardamentele Rusiei in Georgia. Apropo acum cateva zile Columbia a bombardat niste baze militare FARC in Ecuador.

    Deci acest tip de actiuni se intampla regulat in lume, si nu trebuie sa ne isterizam, si sa facem « aoleu » dreptul international moare in Kosovo. Nu moare, ci se modifica. Este natural. Dreptul international nu este dat de Dumnezeu, ci a fost creat sa reflecte anumite realitati. Cand realitatile se schimba este natural ca si dreptul international sa se schimbe treptat. Kosovo este doar una din presiunile pe care realitatea o face asupra dreptului international.

    9) Decat sa se isterizeze, Moldova mai bine s-ar ocupa de damage-limitation. Calm, rational si calculat.

12. nicu Says:
    March 10th, 2008 at 10:03 am

    apropo, nu mai puneti va rog echivalenta morala dintre “epurarile etnice” anti-albaneze, cu presupusele epurari etnice anti-sarbesti. din 1999 incoace, situatia in Kosovo este destul de tensa, dar nu s-a recurs la violente serioase impotriva sarbilor. au fost ceva violente in 2004, dar un coleg care merge regulat in Kosovo si lucreaza pentru European stabiliy initiative , spune ca probabil vreo 20+ de sarbi au fost ucisi in 1999-2008. amintesc ca statul sarb se face responsabil de uciderea a circa 6000-7000 de kosovari si expulzarea catorva sute de mii. totodata in timpul conflictului din 1998-1999 au fost ucisi si vreo 2000-3000 de sarbi.

    tot el spune ca in unele orase albanaze, poti vedea regulat masini cu numere sarbesti, poti vorbi sarba in cafenelile din pristina si relatiile interetnice nu sunt atat de proaste.

13. Dumitru Says:
    March 10th, 2008 at 4:13 pm

    Nicu, prea multa apa in piua se bate. Raspunzi selectiv, argumentezi selectiv.
    Nu pot fi comparate merele cu sfecla rosie, insistind ca ele sunt similare, pentru ambele servesc drept hrana oamenilor.

    Nu este serios de loc. Uite, drept exemplu, incerci sa arati ca decizia 1244 este ambigua, indicind citata ca se autorizeaza statele member si organizatiile internationale relevante sa stabileasca o prezenta internationala pentru asigurarea securitatii in Kosovo” si opresti citata chiar aici, insistind ca in baza acestui fragment EULEX este legal. BS total. Pentru ca daca ai fi dat tot paragrafaul din rezolutie (7), chiar dupa cuvintul Kosovo, este scris „dupa cum este stabilit in punctul 4 al anexei 2…”, iar acest punct patru in continuare face referinta la NATO. Apoi, paragraful 5, care la fel l-ai omis, scrie, ca aceasta prezenta a contingentului international pentru asigurarea securitatii, va avea mandatul ONU, adica sub auspiciile ONU.

    Punctele 19 si 20 la fel nu lasa nici un loc de dubii, referitor la prezenta si modul de activitate a prezentei internationale pentru asigurarea securitatii, care spune ca ea se sisteaza/schimba la decizia Consiliului de Securitate. Deci transferul functiilor de la misiunea MONUK la EULEX este in violare flagranta a deciziei 1244. Trebuie de citit corect rezolutia, dar nu de rupt fragmente din ea. Si apoi, chestia care ai pretins ca e dubioasa si ca ar da lumina verde EULEX, este doar un punct intermediar, si nici de cum nu poate fi interpretat ca el prevaleaza asupra punctelor prinvind mandatul ONU, privind decizia CS, etc. Toti, inclusiv SUA si UE inteleg asta, caci au incercat oricare fel de argumente cu gauri cit ciasul Big Ben – ca cica UN nu poate decide, etc, sau ca Secretarul General ar putea autoriza. BS total, repet. SG insusi a recunoscut ca argumentele acestea sunt totally ungrounded. Daca doreau o interpretare a rezolutiei, trebuia sa apeleze la organul legislativ ONU, fapt care nu l-au facut, pentru primeau un raspuns nefavorabil. Erau si alte metode cum sa urmeze dreptul international, chiar daca se bloca ceva important in CS – apelau ca Adunarea Generala (Uniting for Peace rezolution), desigur in conditii cind pacea si securitatea internationala ar fi fost pusa in pericol.

    La fel, decizia spune fara nici o ambiguitate – ‚cu pastrarea suverantiatii si integritatii teritoriale”, si insasi acordurile Rambouillet, la care se face referinta dubleaza aceasta conditie. Iar mentiunea de „substantial self-governing” al Kosovo nu merge contra conditiei de integritate teritoriala a a FRY/Serbiei.

    Acestea sunt momentele cheie, pe care eviti sa le atingi. Oricum erau proceduri care puteau fi urmate in cadrul ONU, si atunci, daca acceptate, ar fi fost pasi legitimi. Insa EULEX si nedorinta unui bun numar de tari din Occident de a urma rezolutia 1244 le scoate in afara legii. Vom avea drept rezultat prezenta militara nedoritat de tara gazda si neautorizata de ONU – sau mi se pare sau coindide cu definitia agresiunii armate.

    Tehnic, faptul recunoasterii independentei Kosovo nu este o incalcare, mai curind un act neprietensc fata de Serbia. Dar recunoasterea nu ar fi insemnat nimic, daca se respecta rezolutia 1244, prin incalcarea careia statele date nu doar au recunoscut diplomatic – ele apara cu forte armate aceasta independenta, si construiesc institutii de stat, trimitind personalul sau si banii sai. Nu oare acelas lucru il face Rusia in Transnistria, doar ca nu i-a recunoscut independenta diploamtic, dar tot tine trupe armate pe teritoriul din stinga Nistrului, facind imposibila re-instituirea controlului administrativ de catre Chisinau, si ii sustine existenta, finantind regiune cu cash si subsidii/prefereinte, integrindu-i institutiile in ale sale, trimitind in deplasare functionari rusi, care exercita functii administrative in institutiile ‚de stat’ ale Tiraspolului?

    Cind eu spun ca Serbia nu este Yugoslavia, eu vorbesc de guverne, si din cele spuse de mine este clar ascest lucru. La fel ca si argumentul pe care il fac. Doar un politist are dreptul sa impuste un criminal cind acela sta cu o arma in mina, si o indrapta spre politist. Daca insa criminalul a tras in politist si nu a nimerit, iar acela era ultimul cartus, si criminalul a aruncat arma demonstrind ca e gata sa se predea politiei, daca in acest moment politistul il impusca, el va fi invinuit de omor. Acesta a fost argumentul meu in cazul nostru – daca Occidentul dorea sa foloseasca principiul „the right to protect” si toate care urmeaza, atunci trebuia sa o faca cind era Milosevici, dupa bombardamentele NATO, cind a NATO a ocupat Kosovo. Astazi nu mai exista un pericol pentru kosovari din partea serbilor, si din contra kosovarii sunt cei care prezinta pericol pentru sirbii care revin, sau pentru autoritati sirbe, daca ele vor reveni. Este ridicol sa protejez reginea de violentele pe care kosovarii le pot crea, oferindule independenta.

    Din nou comparatii aberante, pardon. Compari Serbia cu Germania. Ok, daca doresti, atunci hai sa impunem Germania sa se dezica de Bavaria, pentru ce a facut in razboiul 2 mondial, nu? Kosovo, nu a fost teritoriu ocupat de sirbi (ti-am raspuns si la mine pe blog, la postul tau astazi), dind detalii la acest argument.

    Pentru ca si asa e lung postul si nu prea vad iesire din tunelul dat, figura vorbind, voi raspunde la chestia cu „violenta in relatiile internatioale’, in cuvintele lui Nicu.
    Cred ca e ok, daca nu vom compara perioada din timpul razboiului rece cu perioada actuala, in ceea ce priveste violenta? Se accepta? Pur si simplu consider ca comparatiile nu vor fi corecte, din motive evidente. Atunci domina nu dreptul international in lume si doua super puteri, care de fapt luptau una contra alteia, in special prin intermediul asa numitelor proxy-wars. Oricum, ce a descris Nicu sunt invazii militare, acte de agresie/razboi si nu lovituri de natura „preemptive”. In prezent, pe care Occidentul il slaveste pentru ca este perioada dreptului international, judecam aplicarea fortei in context diferit. Apoi, noi discutam de fapt nu violenta care e un termen destul de general, ci termenul si fenomenul de „pre-emptivness”. Cei care sunt cunoscuti cu dezbaterile academice si profesioniste pe marginea preemptive si preventive, stiu ca acestea sunt termeni diferiti. Folosirea violentei in RI este permisa pentru auto-aparare (art. 51 UNC). Iar Octav a pomenit anume de folosirea fortei in scop de „pre-emptivness”, adica pentru lovi un presupus inamic, cind exista perceptia ca exista pericolul inevitabil din partea acestuia. Se foloseste termenul in special in contextele descrierii posibilelor lovituri cu ICBM (nucleare), cruise missiles sau alte munitie de precizie si capacitate de distrugere inalta, si nu am intilnit sa se foloseasca in contextul invaziilor. Insasi termenul raspindint este „preemptive strike”. Asa ca nu e vorba de violenta Nicule. Si tot in raspunsul meu lui Octav, i-am indicat ca de fapt nu prea am inteles de ce el invocase aceasta notiune, caci eu vorbeam de incalcarea deliberata a rezolutiilor CS ONU, si nu de lovituri militare. Si apoi, dupa sfirsitul razboiului rece poate cineva sa aduca exemple de incalcare a deciziei Consiliului de Securitate in afara de cele facute de SUA si unele state membre ale UE (nu vorbesc de asa numitii „izgoi”)? Nu vorbesc de evitarea unei rezolutii/decizii SC ONU, ci de incalcarea deliberata?

    Da, sunt de acord ca dreptul international se modifica, si este natural. Dar el trebuie sa se modifice cu acordul membrilor comunitatii internatioale, in negocieri si recunoastere a acestei modificari. Si nu prin incalcarea lui de catre statele democratice, care o fac, fiindca nimeni nu le poate sta in cale militar. Adica incalca ca se simpt puternici si ca nu este constringere.

    Nu cred ca ar fi corect sa numaram citi sirbi au fost ucisi, si citi cosovari. Este inclusiv nu prea etic, caci oricare viata este o pierdere. Oricum, nu a fost o investigatie de rigoare in cazurile crimelor comise de albanezi, ci doar celor comise de sirbi. Insasi campania informationala occidentala a scos la iveala crimele regimului Milosevici, si a evitat deliberat sa prezinte publicului cele comise de KLA si altii. Din acest motiv fostii comandanti de cimp ai KLA, care isi au mainile in singe au functii de conducere in Kosovo. La fel, contrar cazului care l-ai prezentat, straduindu-te sa ne demostrezi armonia intre sirbi si albanezi in Kosovo, as putea sa-ti prezint o suta de asa exemple care arata inversul. Ultimul, am cititi pe saitul unui jurnalist din occident. El spunea ca minivanul din Serbia cind trecea in Kosovo, schimba numere locale, pentru ca au fost multe cazuri (si in prezent), cind s-au tras focuri in autocar, pentru ca avea numere sirbesti. Si altele. E ok sa avem pareri diferite asupra variatelor subiecte. Insa nu e ok sa ignoram fapte care nu ne satisfac pozitia – ar fi bine sa consideram toate faptele.

14. octav Says:
    March 11th, 2008 at 9:30 am

    Dumitru, merci de raspunsul tau exhaustiv, acum practic totul este clar, si sunt de acord, in privinta celui de-al doilea aspect, cu exceptia imposibilitatii comparatiei dintre era razboiului rece si perioada actuala. “Atunci domina nu dreptul international in lume si doua super puteri, care de fapt luptau una contra alteia [...]In prezent, pe care Occidentul il slaveste pentru ca este perioada dreptului international, judecam aplicarea fortei in context diferit”. Faptul ca “prezentul” este “slavit” de Occident ca “perioada dreptului international”, nu spune mai nimic despre natura acestei perioade. Mai mult ca atit, daca atunci caracteristic era lupta dintre o mare putere de status quo (SUA) si o mare putere revisionista (URSS), care dadea sens bipolaritatii, actualmente avem un sistem international unipolar (nu vreau sa intru in polemica legata de deficientele acestei conceptii – vedeti formula lui Buzan “1+4″, sau dimensiunile/pilierele puterii (Toffler sau Nye), ci sa accentuez ca unicu stat care-si poate proiecta puterea la nivel global este SUA) si deci, stii vechea poveste despre stabilitatea sistemului international bipolar si cel unipolar… Insuti afirmi, Dumitru, ca “incalcarea lui [a DI] de catre statele democratice, care o fac, fiindca nimeni nu le poate sta in cale militar”. Asta si este evidenta pentru instabilitatea sist unipolar. Deci consider ca aici poate fi loc de comparatii.

    In privinta “haosului hobbesian”, am remarcat de la inceput ca sensul general a fost inteles, doar ca e mai potrivim sa utilizam “anarhie hobessiana”. In afara de asta, nu putem spune ca notiunile “anarhie” si “haos” sunt “oarecum diferite” ci, “oarecum asemanatoare, insa asta doar la o prima vedere”. Si iar, n-as vrea sa intru in detalii (cineva s-ar putea sa se plictiseasca:)), dar daca e s-o luam etimologic, atunci gasim diferenta ff mare (o mica googlare este suficienta sa ne convingem).
    Da, Hobbes scria despre “state of nature”, iar expresia de anarhie in RI este introdusa abia in anii ‘20 sec. trecut. Insa sensul “starii de natura” inseamna atit lipsa unei autoritati centrale (anarkhia) cit si consecinta acestei situatii: “starea de razboi”. Iar “realistii” nu prea au nevoie sa spuna “haos/anarhie hobbesian(a)” pentru a vorbi despre conflicte, caci conflictele si violenta sunt intrinseci acestei stari “anarhice” a sistemului international. Cum spunea Aron: “la politique internationale se déroule à l’ombre de la guerre et même les périodes de paix ne sont jamais que des trêves”. M-ar mira ca cineva ca Mearsheimer (dar si alti structuralisti ortodoxi) sa utilizeze expresia “haos hobbesian” sau chiar “anarhie hobbesiana”, si asta din simplul motiv ca nu este compatibila cu teoria sa “ofensiva”. Cu toate astea, este corect sa spunem “anarhie hobbesiana”, asa este convenit de ex in literatura scolii engleze de RI sau, mai recent, in literatura de inspiratie constructivista. Utilizind notiunea data, plasam discursul nostru automat intr-un cadru analitic departe de realism (structural). Aici putem vorbi de concepte ca “anarhie lockeana” sau “kantiana”, care se formeaza in procesul socializarii anumitor norme, deci, despre “maturizarea anarhiei”. Iar cei ca measheimer nu iau in considerare acest rol de maturizare a anarhiei care ar surveni in procesul de socializare a normelor, valorilor etc. NU vreu sa te conving; iti respect opinia despre degradarea mediului international, doar am facut o mica precizare conceptuala, doar atit (si asta pentru a mai distrage un pic atentia de la problema kosovo).
    O zi buna.

15. Продолжаю дискуссию по теме Косово - статья Купчана в Foreign Affairs « ПОЛИТИЧЕСКАЯ МОЛДОВА и дискуссии о международной политике Says:
    March 12th, 2008 at 3:51 am

    [...] Его статья, озаглавленная “Последний рубеж Сербии” (Serbia’s Final Frontier), приводит немало интересных идей по косовскому вопросу, которые очень кстати приходятся в свете недавних дебатов как на румыноязычной части молдавской блогосферы (блог Нику Попеску), так и на русскоязычной (на моем). Почему мне понравилась его статья, при том даже очень? Потому что Купчан, в отличии от множества своих европейских коллег по исследовательскому делу признает существующие факты и реальность. Можно не согласиться с этической и даже правовой стороной его выводов, – то что он объясняет интересами США, – но защищая свои интересы страны меньше всего руководятся этикой, особенно если они могут “перетянуть одеяло” этой этики на себя, принимая сторону  в “этических дебатах”. Но нельзя отдать должное его статье – она ясна, и ставит необходимые точки над “и” а его аргументы не надуманны. [...]

16. nicu Says:
    March 12th, 2008 at 1:04 pm

    Dumitru,

    foarte corect. articolul lui kupchan afirma si re-afirma multe din lucrurile spuse pe blog. cu alte cuvinte: nu va speriati. pur si simplu concentrati-va pe damage limitation: impartirea kosovo, apararea serbilor etc. calm, fara isterii. fara situatii alb-negru. da – recunoasterea nu este legitimizata de catre ONU etc. dar precedentul nu este precedent universal. in plus, sunt si eu demult pentru impartirea kosovo, pentru a face acceptabuila aceasta afacere serbilor (la fel si cu abhazia – sunt pentru impartirea abhaziei).

    kupchan mai spune printre altele ca:

    Serbian and Russian officials continue to insist that the precedent set by Kosovo\’s \”illegal\” independence threatens to break up multiethnic societies everywhere. But even in Kosovo\’s own neighborhood, this scenario is unlikely to play out…

    Beyond the Balkans, Kosovo\’s independence is unlikely to have the apocalyptic knock-on effects foreseen by Belgrade and Moscow. The Quebecois, Catalans, and Tibetans are not about to rise up because of Kosovo\’s successful secession from Serbia. If trouble emerges in the Caucasus, it will be because Russia stirs it up, not because Kosovo set a precedent that will soon bring international recognition to Abkhazia and South Ossetia. And Moscow is unlikely to rock the boat; Russia keeps a hand in the southern Caucasus by keeping Georgia\’s breakaway territories in limbo and exercises influence by manipulating these \”frozen conflicts.\”

17. octav Says:
    March 12th, 2008 at 1:29 pm

    Daca Dumitru are drepatete:
    “он [kupchan] говорит о необходимости обеспечения защитой НАТО сербских анклавов и православных церквей от албанцев в остальной части Косово. Разве не значит ли это, что независимость Косово не принесет мира на Балканах (зачем нужно тогда защищать сербов и их культурные святыни?), и разве не значит это что войска в любом случае будут нужны, для обеспечения этой защиты? И разве не указывает это на то, что албанцы и представляются наиболее вероятными зачинщиками насилия? И разве не дает это право сделать вывод что США и ЕС поддерживают независимость Косово, практически из-за боязни что тех нельзя будет сдержать от насилия над сербами?”, adica in ceea ce priveste
    agresivitatea albanezilor si frica occidentalilor de aceasta agresivitate, situatia in jurul Kosovo ar putea fi mult mai grava (fara exagerare) decit se pare…

18. Valentin Says:
    March 12th, 2008 at 1:54 pm

    F interesant.. deja intram in analiza ce tine de particularitatile popoarelor.. Cel mai interesant este sa privim in acest sens dinamica relatilor albanezilor cu vecinii.. una deloc pozitiva.. sa-i zicem asa “softly” nu sunt iubiti deloc in Balcani, dar iata ca in ciuda acestui fapt si-au croit independenta. Nu vad aceasta solutionare drept una care ar rezolva definitiv cazul “Kosovo”. Sunt o populatie majoritar musulmana, au o demografie f inalta, in termeni economici sa-i spunem nu reprezinta un stat viabil (doar cu ajutorul masiv al UE s-ar putea descurca), iar o eventuala fortare a integrarii Kosovo in UE n-ar fi decit inca o decizie politica si nu una care se bazeaza pe performante in indeplinirea cerintelor inaintate fiecarui stat cu ambitii de integrare in UE.

19. nicu Says:
    March 13th, 2008 at 7:22 am

    Octav, mandatul NATO e sa asigurare securitatea tuturor rezidentilor Kosovo. atat a sarbilor cat si a albanezilor. in conditiile actuale sarbii sunt in pericol pentru ca sunt o minoritate, nu pentru ca o comunitate ar fi mai agresiva decat alta. ambele sunt destul de agresive. si nu e nimic surprinzator in asta (din pacate). totodata, in ultimii 9 ani – au existat foarte putine victime a acestei agresivitati.

    Valentin: nici un popor in balcani nu este iubit de vecinii sai :) nici romania, nici bulgaria, nici grecia, nici macedonia, nici serbia. deci dragostea vecinilor nu e un criteriu care justifica sau nu statalitatea.

    E absolut clar ca Kosovo nu corespunde standardelor de respectare a minoritatilor. anume din aceasta cauza Kosovo primeste “independenta supervizata”, adica statut de protectorat pentru inca multi ani. mai rau, kosovo a esuat sa progreseze suficient in aceasta directie in ultimii ani.

    iata un studiu foarte interesant de ognyan minchev http://www.iris-bg.org/files/TheDayAfterKosovo%5C%27sIndependence.pdf
    care explica foparte multe lucruri, inclusiv legate de albanezi/marea albanie etc. studiul este oarecum destul de pozitiv fata de sarbi, si critic fata de albanezi si independenta kosovo asa cum are loc acum. si totusi spune ca varianta cea mai buna era recunosterea kosovo in 2001-2002.

20. nicu Says:
    March 13th, 2008 at 10:33 am

    Octav,

    trebuie sa pastram sensul proportiilor. Balcanii din 1991-1999 au produs cateva zeci de mii de decedati. masacre peste masacre. Balcanii in 1999-2008 – in acelsi interval de timp =9 ani – au decedat doar cateva zeci de persoane (20-30-40) in urma violentelor etnice.

    balcanii de azi sunt MULT mai stabili decat in anii 90. suprinzator, dar independenta kosovo nu a dus la violente serioase in serbia. nu au loc ciocniri in violente in nordul kosovo, ci demonstratii si alegeri anticipate. deci regiunea este surprinzator de stabila, tinand cont de conditiile in care ne aflam. in anii 90 o astfel de situatie ar fi dus la razboi, ciocniri in nordul kosovo, implicarea armatei sarbe, atacuri violente ale albanezilor, … dar acum observam ca reactia este politica, nu militara. crizele militare din anii 90 sunt inlocuite de crize politice. si este un lucru fundamental.

    stabilitatea in balcani nu trebuie calculata comparativ cu stabilitatea unor state ca romania sau ungaria (intr-o astfel de comparatie serbia si kosovo evident sunt instabile). dar stabilitatea balcanilor trebuie calculata in baza realitatilor din regiune doar acum cativa ani. cu aceasta unitate de masura, situatia din balcani este surpinzator de stabila.

21. Valentin Says:
    March 13th, 2008 at 11:34 pm

    Insist.. albanezii sunt cel mai putin iubiti in Balcani.. :)
    De fapt intre Romania si Serbia intotdeauna au existat relatii bune, intre celelalte (Bulgaria, Serbia, FYR Macedonia, Grecia) unicul lucru care le facea nu tocmai prietenoase este rezultatul razboaielor Balcanice si efectelor lui(ce au avut loc imediat dupa I-ul razboi mondial). Totusi, in marea lor majoritate, aceste state sunt solidare cu sirbii (Grecia, Romania, Bulgaria)pe cind Macedonia si Croatia stiut lucru isi au interesul lor in a recunoaste Kosovo).
    Despre ce fel de esuare te referi privind statutul minoritatilor..? Ce fel de progres mai putea avea loc daca albanezii au fost asigurati cavor putea obtine independenta. E si normal ca acestia sa inghete orice apropiere cu Belgradul.
    UE cu o mana ia si cu alta ..poate.. da.
    Serbia cedeaza Kosovo sau isi compromite integrarea europeana. Vedem acelasi pret al “stabilitatii” care face unele popoare sa nu-si poate obtine dreptul la statalitate (Kurdistan) (in ciuda genocidului si altor chestii nu tocmai curate etc), in timp ce altuia i se ofera una si relativ usor trecindu-se pina la urma si peste dreptul international. Sa nu voalam lucrurile. Sunt asa cum au fost dintodeauna – interesele statelor mari prevaleaza asupra celor mici, iar dreptul international aici nu mai conteaza. Si asta in ciuda atit de des invocatului de catre SUA si UE al acelui “rule of law”:)

    Merci pentru trimitere..:)

22. Valentin Says:
    March 22nd, 2008 at 4:44 am

    http://www.spc.org.yu/Multimedija/Podujevo/podujevo-e.html
    Sa incerce cineva sa faca acelasi lucru cu o moscheie.

23. Nicu Popescu » kosovo si alegerile din serbia Says:
    May 12th, 2008 at 8:58 am

    [...] am mai scris (si aici) ca isteriile legate de kosovo in moldova nu sunt decat isterii: “balcanii de azi sunt MULT mai stabili decat in anii 90. suprinzator, dar independenta kosovo nu a dus la violente serioase in serbia. nu au loc ciocniri si violente in nordul kosovo, ci demonstratii si alegeri anticipate. deci regiunea este surprinzator de stabila, tinand cont de conditiile in care ne aflam. in anii 90 o astfel de situatie ar fi dus la razboi, ciocniri in nordul kosovo, implicarea armatei sarbe, atacuri violente ale albanezilor, … dar acum observam ca reactia este politica, nu militara. crizele militare din anii 90 sunt inlocuite de crize politice. si este un lucru fundamental.” [...]

Leave a Reply