un articol pe unimedia despre UE si relansarea negocireilor moldo-transnistrene. iata un articol ceva mai vechi, dar inca actual, despre faptul ca principalul arhitect al politicii externe moldovenesti este igor smirnov, nu presedintii RM.

Intalnirea Voronin-Smirnov in umbra Uniunii Europene

Nimeni nu contesta faptul ca diplomatia rusa a contribuit la relansarea negocierilor Voronin – Smirnov prin eforturi diplomatice. In realitate insa adevaratul impuls pentru aceste negocieri a fost dat de Uniunea Europeana. Anume UE a schimbat realitatile de pe teren fortand Tiraspolul sa negocieze. Pentru prima data din 1992 Moldova nu mai apare ca un cersetor al reunificarii in fata Transnistriei, ci ca un partener care discuta intr-o anumita masura de pe pozitii de forta si are ce oferi. Acest lucru se datoreaza UE care are o strategie de sustinere a reintegrarii Moldovei promovata pe trei nivele.

Primul este exercitarea presiunilor asupra Transnistriei. Restrictiile de calatorie, dar mai ales lansarea misiunii de asistenta la frontiera (EUBAM) si noul regim vamal introdus in martie 2006 sunt rezultatele implicarii UE in procesul de reglementare transnistreana. Anume UE a exercitat presiuni asupra Ucrainei pentru a o face sa implementeze noul regim vamal, si anume actiunile UE la frontiera au fortat indirect companiile transnistrene sa se inregistreze la Chisinau.

Combinatia dintre noul regim vamal si EUBAM creaza tensiuni sociale si politice substantiale in Transnistria. Elitele au acces mai putin la beneficiile corupte provenite din trafic si contrabanda. Populatia este afectata de inflatie si criza economica. Doar Rusia putea compensa prin asistenta Tiraspolului efectele actiunilor UE. Relansarea dialogului moldo-rus a contribuit la sistarea sprijinului rus pentru Transnistria. Dar anume UE a creat aceasta situatie din jurul Transnistriei, si a pus bazele reintegrarii spatiului economic unic al Republicii Moldova.

Al doilea element de strategie al UE vizeaza europeanizarea Moldovei, pentru a o face mai atractiva pentru locuitorii Transnistriei. Planul de actiuni, acordul de facilitare a vizelor, asistenta economica, asistenta pentru serviciile vamale si de graniceri fac parte din aceasta strategie. Insa cea mai importanta este facilitarea comertului, prin sistemul generalizat de preferinte plus (GSP+) si din martie 2008 prin preferintele comerciale autonome (ATP), un regim aplicat doar statelor balcanice si Moldovei. In plus Moldova a devenit unul dintre cei mai mari recipienti de asistenta europeana pe cap de locuitor din lume. Astazi UE ofera Moldovei un nivel de asistenta financiara aproape comparabil cu statele balcanice, care au o perspectiva de aderare la UE. Care sunt rezultatele acestor masuri? In noiembrie 2007 la o intalnire cu Reprezentantul UE pentru Moldova Kalman Mizsei la Camera de Comert si Industrie de la Tiraspol oamenii de afaceri transnistreni au solicitat ca si ei sa beneficieze de facilitarea vizelor. Ca cetateni ai Moldovei. Si mai importanta este cresterea exporturilor transnsitrene in UE. In 2006-2008 exporturile regiunii in UE au crescut cu 59%, mai mult decat cresterea exporturilor in Rusia. Astazi UE este principala piata de desfacere pentru agentii economici transnistreni. Cu cat mai departe, cu atat economia transnistreana va deveni dependenta atat de UE, cat si de statutul de companii inregistrate la Chisinau. La fel de importanta este dorinta universitatilor transnistrene de a primi acreditare la Chisinau, astfel obinand acces la proiecte de cooperare internationala si burse europene pentru studenti. Acestea sunt doar cateva exemple prin care UE face Moldova atractiva, si indispensabila unor segmente importante a societatii transnistrene.

Al treilea element de strategie tine de promisiunea unor beneficii economice si mai mari in cazul reintegrarii tarii. Intr-o Moldova reunificata si locuitorii Transnistriei vor beneficia de asistenta UE. Mai importante sunt discutiile de finantare internationala a unor proiecte de infrastructura a coridoarelor trans-europene de transport care ar traversa Moldova, inclusiv Transnistria. Nu Rusia si nu Moldova vor finanta astfel de proiecte, ci anume UE si SUA.

In acest context e necesara o discutie rationala privind beneficiile si costurile reunificarii Moldovei. Exista un anumit consens in privinta beneficiilor: crearea unui spatiu economic unic, controlul frontierei, restabilirea integritatii teritoriale etc. Dar costurile se discuta mult mai putin. Este important sa se discute si acestea. Bunaoara, care va fi impactul reglementarii asupra procesului de integrare europeana a Moldovei ? Care va fi impactul reunificarii asupra sistemului politic si a sistemului de partide din Moldova? Este sistemul politic de la Chisinau suficient de matur pentru a absorbi si transforma Transnistria fara a se transnistriza? Este gata Moldova sa il numeasca pe Valerii Litkai vice-ministru de externe, pe Evgheni Sevciuc speaker sau prim-ministru, si pe Elena Cernenko ministrul al economiei? Ce va iesi din fuziunea ministerelor de interne de la Chisinau si Tiraspol? Dar din fuziunea SIS cu MGB? Ce se va intampla cu datoria de 1.8 miliarde de dolari a Transnistriei fata de Rusia? Va fi preluata de Moldova? Cum se va rasplati Moldova? Prin cedarea caii ferate, a retelelor si centralelor electrice Gazpromului? Sau Rusia va ierta o parte din datorie, iar Moldova, UE si SUA vor compensa o alta parte?

Reunificarea reala a Moldovei nu va avea loc prin semnarea unei hartii numita constitutie, acord sau memorandum. Ciprul a fost reunificat in 1964 in baza unei noi constitutii, insa acel acord a esuat in 1974 ducand la izbucinirea unui conflict si mai serios, nerezolvat pana acum. Si reunificarea Moldovei va fi un esec daca nu se va inscrie in europenizarea tarii. Inclusiv a institutiilor de stat de la Chisinau care raman nereformate si profund ne-europene. UE poate ajuta Moldova sa rezolve unele din dilemele enuntate mai sus, dar totul depinde dorinta Moldovei de a se reforma politic si economic. Pana acum prin combinatia de presiuni asupra Transnistriei, fortificarea Moldovei si promisiunile de asistenta pentru Moldova reunificata, UE a creat niste realitati care fac posibila nu doar relansarea negocierilor, ci si realizarea unei perspective de reunificare a tarii. Aceasta nu se poate intampla in cinsi-sase luni. Insa pentru prima data din 1992 timpul lucreaza in favoarea Moldovei. Numai apropierea si mai mare a Moldovei de UE face din Moldova un stat mai functional si mai atractiv apropiind perspectiva solutionarii reale, nu declarative, a conflictului.

Nicu Popescu, cercetator la Consiliul European pentru Relatii Externe (ECFR), Londra