Vedeti acest articol foarte foarte interesant de veselovksy (si in engleza), ambasadorul ucrainei pe langa UE. multe din lucrurile afirmate de el sunt valabile si pentru moldova. din problemele elucidate de el – vedem ca ucraina se afla cu cativa pasi inaintea moldovei in relatiile cu ue (in domenii ca aviatia, domeniul energetic, acordul de asociere, dialogul privind eliminarea vizelor, politica europeana de securitate si aparare). mai sunt foarte impresionat de faptul ca veselovsky ataca frontal si sincer dezbaterile din ucraina referitor la integrarea europeana. nici un oficial/institutie (fie ambasada sau minister) din Moldova nu ar putea  sau nu i s-ar permite sa scrie un astfel de articol. deaceea in ucraina putem vorbi de existenta unor dezbateri despre integrarea europeana la care participa si guvernul, iar in moldova exista predominant propaganda.

veselovsky critica deschis si elita politica din ucraina pentru deficientele din dialogul ucraina-ue. un diplomat care isi critica propriul guvern/parlament/presedintie este atat un indiciu al haosului politic din ucraina, cat si a determinarii cu care anumite clastere din administratia publica ucraineana promoveaza agenda europeana chiar si in absenta unui sprijin politic coerent. in pofida lipsei unui sprijin politic coerent, anume aceste grupuri de oficiali din ucraina (”pockets of excellence” in cateva ministere) au obtinut rezultate mai bune in implementarea planului de actiuni ue-ucraina decat guvernul republicii moldova – “integrat vertical”, cu majoritate in parlament si “stabil”. stabilitatea autoritara nu neaparat este cea mai buna reteta pentru reforme si europenizare. de exemplu letonia a avut 9 prim-ministri in perioada 1994-2004 (sau 11 prim ministri in 1991-2007). lituania a avut 17 prim-ministri intre 1990-2007. deci cate un prim-ministru pe an in mediu, polonia 14 prim-ministri in 19 ani. comparativ cu statele baltice – romania (9 prim ministri 1990-2008) si bulgaria (8 prim ministri in aceeasi perioada) sunt modele de stabilitate politica, dar departe de a fi modele reformiste. iar statele baltice sunt modele de reforma, desi destul de instabile politic. in special daca tii cont de faptul ca si romania si bulgaria sunt republici semi-prezidentiale cu mai multa continuitate politica de la un guvern la altul, pe cand statele baltice sant republici parlamentare. dupa cum vedem “stabilitatea” nu este neaparat reteta succesului in europenizare. pentru a promova reforme e mai important sa ai o clasa politica sau birocratica cat de cat dedicata, deschisa si energica, decat o “stabilitate” o iluzorie care taraganeaza reformele asa cum s-a intamplat in romania si bulgaria in anii 90, si cum se intampla astazi in moldova.

exista si o explicatie a beneficiilor “instabilitatii” politice din statele baltice vs romania/bulgaria. schimbarea rapida a guvernelor din statele baltice a insemnat ca retele de coruptie si “state capture” nu s-au consolidat atat de mult ca pdsr in romania, sau si mai rau pcrm-ul in moldova.