Constat in ultima replica ca pana la urma partide democratice se fac vinovate de ceva, nu au reusit sa construiasca un brand (care sa si fidilizeze electoratul) spre deosebire de PCRM. In aceste circumtante vitrege (migratia transpartinica si modificari de forma – schimbarea denumirii, si nu de continut in interiorul partidelor de opozitie), electoratul cu atat mai mult are drept la calificativul „mai matur” caci in proportie de 50% a continuat sa voteze partide democratice.

Acuzatia la adresa PCRM cu fragmentare e cam de ce lupul ataca oile, in cazul PCRM era strategia de succes in mediul politic din Moldova, opozitia constienta de acest lucru trebuia sa vina cu o contra-strategie, nu exista „nu au nici o vina”, asteaptau cumva ca PCRM se renunta de buna voie la putere. In Moldova ar fi bine sa inceapa sa fuzioneze in primul rand partidele care au in denumirea sa cuv. „liberal”, cam asta au facut liberalii in romania 2000-2004. urmatorul pas ar fi reunificarea celor de orientare centru-stringa capabile prin agenda promovata sa musca din electoratul PCRM. Atunci sa vezi ce veselie va fi.

„sistemele electroale proportionale favorizeaza multipartidismul” ceea ce predispune la alinate post-electorale si guvernare multicolora. Din acest punct de vedere, guvernare monocolora comunista este o stare anormala, in mare parte pt care e responsabila opozitia mioapa.

“cred ca e ami bine sa ne abtinem de la calificarea electoratului drept matur sau imatur … pentru ca nu avem indicatori concreti, adica masurabili” – e o afirmatie periculoasa, odata sesizata de interpretativisti/reflectivisti/post-pozitivisti (you choose) care urmaresc acest blog, poate reaprinde aceasta dezbatere cu o intensitate sporita:)

sigur ca guvernarea doreste fragmentarea opozitiei. asa a fost in toate statele cu pluralism neconsolidat: serbia, slovacia, ucraina, georgia, macedonia etc.

Problema cu comportamentul electoratului moldovenesc in opinia mea este alta. Partidele democratice nu au reusit sa-si fidelizeze electoratul, iar PCRM-da. Din 1998 acest partid ia voturi bune la alegeri, ceea ce arata ca are electroatul sau, din care nu este usor sa “rupi” pentru ca are un specific aparte. De unde mai multe consecinte pentru sistemul politic din MD.

In ceea ce priveste satele si INternetul, cred ca ar fi recomandat sa aruncam o privire asupra ratei de penetrare a internetului broadband si a numarului de utilizatori de calculator, care sunt elocvente. Am citit pasajul cu satul si cu extrapolarea.
Informarea de pe net? Vrei sa ne intoarcem la sondaje? Cred ca era 1% sau 2%. :))
Opozitia nu are nicio vina, sistemul institutional este construit in asemenea fel incat sa nu fie posibile aliantele. In schimba este favorizata fragemntarea spectrului politic, asta a fost si strategia PCRM cand a marit pragul si a interzis aliantelor. In general, sistemele electroale proportionale favorizeaza multipartidismul asa ca opozitia nu are nicio vina; ea doar se adapteaza la institutiile electroale.

In general, concluzia mea dupa aceasta discutie este ca multa lume isi pune speranta in maturitatea electoratului la alegerile din 2009. Raman la concluziile mele ca in lipsa unor programe de educatie civica, alegatorul moldovean este unul in mare parte rural (in orase participarea este slaba ca in Occident), iar alegatorul rural in mare parte nu este informat cu exceptia profesorilor, preotului si medicilor din sate … Dar in general cred ca este mai bine sa ne abtinem de la judecati asupra maturitatii sau imaturitatii electoratului, ci sa cautam alte concepte pentru a-l descrie.

Nicu:
In postul precedent vorbeam despre argumente concrete in sprijinul parerei ca PCRM s-a reformat. Din pacate, din cate imi dau seama acestea lipsesc. In ultimul post revii la ideea fetelor noi ca indicator al schimbarii: Lupu si Greceanii.
In legatura cu membri/nemembri. Ma refeream la functionarii publici, care prin lege nu tre sa urmareasca interese de partid.

Ceea ce incercam sa sugerez este sa nu comparam doua lucruri diferite, adica partide cu state, pentru ca este gresit metodologic. Sunt unitati de analiza diferite: comparam statele cu statele, si partidele cu partidele.
Partidele din statele unitare sunt prin definitie intro mare masura centralizate (cu unele exceptii gen SUA, deci statele federale). Ar fi o greseala daca am contrapune centralizarea – democratiei. Nu se exclud una pe alta.
Despre concurenta. Din competitia partidelor democratice a aparut si statul totalitar german. Deci teza cu competitia este buna pana la un punct.
Jorg Haider a guvernat in coalitie parca, nu de capul lui la fel si in Italia. Deci mai erau cativa democrati (de fapt majoritatea) in democratiile respective.
Dupa cum am spus, cred ca e ami bine sa ne abtinem de la calificarea electoratului drept matur sau imatur … pentru ca nu avem indicatori concreti, adica masurabili … in plus revin la abordarea din Cultura Civica (almond&verba). In orice democrarie exista indiferenti, neinformati, dar si persoane competente politic. Este un mix de atitudini si credinte + comportamente diferite, asta este cultura civica.

SUA
http://www.youtube.com/watch?v=mm1KOBMg1Y8

http://uk.truveo.com/UNBELIEVABLE-Stupid-Voters-ABC-News-Reveals-the/id/511360533

http://findarticles.com/p/articles/mi_m1282/is_21_56/ai_n13667685

Exemplu cu Vova este irelevant, in sondaje gallup Moldova nu face exceptie (in afara spatiului exsovietic), pana la criza recenta in Serbia, Macedonia, Bulgaria, Muntenegru, BsiH sprijinul pt Putin varia intre 40-60%. In legatura cu raspunsul cu privire la sistemul unipartidist a mai oferit explicatia si nu as vrea sa ma repet. Insa observ ca absolutizez (dihotmia rigida bun rau) calificativul de maturitate pe care l-am acordat, tin sa precizez din nou ca maturitatea relationata la clasa politica, procesul de maturizare electoratului fiind in derulare si azi, maine si in viitor previzibil, caci democratia nu este ceva batut in cuie, nici o stare perfecta, ea trebuie reinventata, mentinuta si cultivata cu aportul larg electoratului, tocmai asta se ascunde in spatele “a more perfect union” a lui obama de exemplu.
Academic vorbind ideea de a examina retrospective orientarile politice populatiei este interesanta si ar putea constitui subiectul unui articol intr-o revista peer review, in cazul in care realizez asa ceva in state, popularizand astfel subiectul “politica moldoveneasca”, numarul doritorilor de a dezbate aceasta problematica in mediul universitar american (cel putin la universitatea ta gazda) va creste exponential. Dar asta e doar o sugestie si nu se doreste a fi alternativa la dialogul de pe acest blog:)
Anterior am afirmat ca acest exercitiu trebuie sa tina cont de votul populatiei, in europa centrala si de est regula era alternanta la putere, dupa liberali shokoterapisti veneau guverne de orienatare social-democrata si in unele cazuri extrema era in ascensiune. Din acest punct de vedere electorii din rm s-au comportat la fel, faptul ca in 2005 nu a avut loc alternanta ci doar o slabire relativa a pcrm se pune in carca opozitiei, care nu a reusit (sau nu a identificat un lider capabil sa coaguleze fortele) spre deosebire de Romania (2004, daca nu se coalizau tot psd guverna).

Nu stiu care e situatia din sate, probabil ai rata pasajul in care specificam ca nu extrapolez situatia descoperita intr-un sat la nivelul tarii. Vroiam doar sa remarc ca hartia nu este singurul mijloc de a multiplica informatia. Dar revenind la navigarea pe net, ce te face sa crezi ca lumea (indiferent de clivaj urban rural)citeste doar presa oficiala, si nu se informeaza si din blogosfera care ofera o multitudine de opinii de cele mai multe ori critice?

Electoratul matur intr-o tara in care lucrurile merg prost cam cum e in Moldova voteaza opozitia, incercand altceva decat ceea ce s-a oferit in ultimii 4 ani, contribuind astfel la competitia politica. Faptul ca opozitia este mioapa ca nu intelege consecintele sau incapabila de consens minim cand i se ofera sansa tocmai si demonstreaza distanta intre electorat si clasa politica.

reformare nu inseamna democratizare. cu atat mai putin nu inseamna “atingerea democratiei” ca finalitate. reformare inseamna transformare, modernizare partiala etc. este proces, nu o finalitate. si chiar cred ca pcrm s-a transformat/modernizat/schimbat (nu neaparat democratizat) mai mult decat o buna parte din partidele din Md in ultimii 10 ani.

acum de “functionari de partid” care nu sunt cunoscuti publicului larg (filat), persoane venite din “administratia publica” (lupu, greceanii, etc) NU sunt fete noi. aici nu sunt deloc de acord cu tine. sarkozy a fost functionar de partid (UMP) din anii 70, dar atunci cand a intrat in prima liga a politicienilor din Fr – a fost si inca mai este o fata nou. la fel si Obama. a fost mult timp activ in politica, functionar de partid etc, dar in calitate de candidat la presedintie a fost o fata nou. la fel se intampla si cu fosti functionari publici. geoana a fost diplomat. dar intrat in politica si psd a devenit o fata noua a psd-ului, cand a incetat sa fie simplu functionar public. saakashvili, inainte de a deveni “fata noua” a opozitiei georgienei si apoi presedinte, a fost ministrul justititi in guvernul lui Shevy. deci si fostii functionari, si fostii membri de partid POT fi fete noi.

acum de democratia in partide si dictaturi. imaginea prezentata de tine e de partide “perfect” democratice si naziste. de fapt nici un tip, nici altul nu exista in viata reala. 90% din partidele lumii sunt probabil in zona gri dintre partide absolut dictatoriale, si absolut democratice. in cazul acestora “unitatea de masura” este CEVA MAI democratic, si CEVA MAI autoritar/centralizat. Deci nu e vorba de venirea unor partide naziste venite la guvernare, care nu ar fi democratice. E vorba ca 90% din partide din lume au diverse graduri de centralizare. Multe din acestea sunt centralizate, dar totusi democratia in multe state poate exista si cu partide centralizate, sau chiar autoritare pe interior (ca fidesz-ul maghiar, sau pdsr-ul din anii 90)

Sustin ca pcrm s-a reforma si modernizat CEVA MAI mult decat majoritatea partidelor din rm. nu cred ca pcrm S-A REFORMAT integral, dar “CEVA MAI MULT” decat o buna parte din restul partidelor. poate 20% din cat trebuia sa o faca, iar restul au facut doar 10% din at ar fi trebuit sa o faca. CUVINTUL cheie este “MAI MULT”, adica comparatia.

Mai repet: a fi politician cu eperienta (ca obama, sarkozy) nu inseamna ca nu poti fi fata “fresh” in politica.

Acum de comparatia dintre democratia in state vs partide. De fapt partidele tind sa fie mai putin democratice decat statul. Cam peste tot. Este cazul RM, dar si in occident. Explicatia e oarecum simpla. In politica nationala exista contra-balante clare – opozitia, ong-uri etc. In partide e mai dificil pentru ca deseori modalitatea de a contra-balanta – e scindarea (aceasta fiind inspirata de insuficienta democratizarii interne). + un lider de partid poate monopoliza mai usor accesul la resurse financiare (pentru ca sunt mai putine) decat la scara nationala. Din aceasta cauza partidele politice deseori tind sa fie mai nedemocratice decat politicul national.

Dar deficientele democratiei interne in partide nu insemna ca un stat nu poate fi democratic. In primul rand aceste deficiente se corecteaza cu timpul. Vrei cateva exemple de state democratice, cu partide centralizate ? UMP condus de facto de Jacques Chirac a incercat timp de ani de zile sa il marginalizeze pe sarkozy, inclusiv orin metide ilegale ca fabriucarea unor materiale compromitatoare false (afecerea clearstream). Un caz tipic de comportament nedemocratic intr-o tara democratica. Si guvernul lui tony blair era acuzat de hiper-centralizare in care deciziile principale erau luate de asa numitul « sofa government » – cativa colegi/consilieri apropiati ai lui tony. Iar majoritatea laburista in parlament era si ea marginalizata/. In pofida acestor deficiente de democratie interna in partidele de guvernamant in franta si marea britanie – democratia dina ceste state era putin afectata. Ele raman democratice. In mare parte din cauza opizitiei, mass-media, ong-uri care corecteaza si atenueaza pericolele legate de centralizarea puterii in anumite partide.

Acum de Romania: este incorrect sa ne raportam la vreun etalon. Eu de fapt nu cunosc nici un partid etalon REAL in lume. Este corect sa ne raportam la state care au avut probleme similare cu ale moldovei, si care le depasesc treptat. Deci comparatiile si lectiile din state ca romania, bulgaria, slovacia, croatia – sunt perfect valabile.

Intrebi « cum zece partide cu dicatatura pe interior care concureaza intre ele contribuie la democratizare? »
- anume prin faptul ca lupta inre ele, se contrabalanseaza, isi expun propriile probleme (coruptie, incompetenta etc). practic TOATE societatile democratice au iesit din competitia dintre partide insuficient de democratice (atentie – nu partide naziste, dar insuficient de democratice).

“Democratie fara democrati”? vezi acest articol http://www.project-syndicate.org/commentary/dahrendorf22 Jorg Heider la guvernare in Austria, si Lega Nord in Italia – au afectat, dar nu distrus sistemele democratice din italia sau austria.