nicu popescu

dupa cum am promis iata un scurt jurnal de pe frontul osetino georgian. redau cateva din conversatiile mele cu soldatii georgieni de pe front. gasiti si cateva fotografii. pe langa pozele de mai jos, gasiti ceva mai multe poze aici. numele personajelor sunt schimbate. dar toate sunt autentic georgiene. pana scriu eu un reportaj de pe cealalta linie al frontului (candva, intr-un viitor nedefinit), iata un reportaj din khetagurovo din kommersant.

15 martie 2009

Ajuns la Tbilisi incerc sa improvizez o mica escapada in zona de conflict din jurul Osetiei de Sud. Il sun pe prietenul meu georgian, Giorgi, ca sa ma ajute sa gasesc o masina. In 10 minute se rezolva. Cunoaste pe cineva care ma poate ajuta, dar trebuie sa ajung la Gori dintai. Orasul Gori e situat la 60km est de Tbilisi, iar Osetia de Sud e la inca 30km nord de Gori.

La Gori ma intalnesc cu soferul Gocha langa statuia lui Stalin din centrul orasului (Stalin s-a nascut in Gori). Cumparam cate un khachapuri si borjomi de la piata si mergem spre nord. Am descris geografia zonei de conflict si calatoria mea in interiorul Osetiei de Sud acum un an (aici si aici).

cand iesim din gori, Gocha suna la politie ca sa ii informeze ca mergem in zona de conflict, le da numarul masinii si numele sau. Un fel de precautie. Politia ii spune ca ne prezentam la sectorul de politie din Tkviavi (situat le egala distanta dintre Gori si Tskhinvali). la Tkhviavi le explicam polistilor plictisiti cine sunt si ce vreau, si ne permit sa mergem mai departe.

Nici nu prea stiu ce vreau sa vad. nu pot spune ca am vreun scop anume. case distruse am vazut si pe poze. mai degraba vreau sa simt consecintele razboiului, atmosfera de dupa razboi, tensiunea din aer, sa vad daca reusesc sa vorbesc cu cineva… in astfel de zone te simti ciudat. mediul te forteaza sa gandesti altfel, sa simti diferit, si te impinge in experiente intelectuale de care nu poti avea parte decat in zone de conflict. post-modernitatea ramane in urma, si fati fata realitatilor brutale asa cum au fost ele de mii de ani. e simultan o escapada in trecut… si e util sa compar cum s-a schimbat situatia intr-un an (iata fotografiile din aprilie 2008)

Gocha este amabil, tacut si cu gusturi muzicale specifice. Asculta niste pop rusesc. Dupa aia o piesa in georgiana cu melodia unei piese rusesti de prin 1991. Imi explica ca este o piesa despre razboi in care formatia isi bate joc de kokoity si bagapsh (care fura vecee), si spun ceva de sarkozy si medvedev. Pikasos Bichevi se cheama piesa. Intr-un moment sunt profund mirat de faptul ca incepe sa cante o manea. Am notat si textele: « Spune ca totul a fost numai un vis/ Spune ca nimeni nu tea atins / Buzele n-au sarutat pe altcineva / As fi in stare sa mor pentru iubirea ta » II spun lui Gocha ca piesa e in limba mea materna. Gocha se bucura si da piesa MULT mai tare. Apoi din politete pune destul de des aceasta piesa. Eu tot din politete nu pot refuza aceasta placere dubioasa. Asa am ajuns sa ascult manele in Georgia (Am cautat pe google textele si e vorba de Nicolae Guta si piesa spune. are si videoclip.)

Pe la 3 dupa amiaza ajungem la Ergneti, la vreo 300 metri la sud-est de tskhinvali. este ultimul sat controlat de georgieni. Este distrus integral. Acum 5 ani piata din Ergneti era Mecca contrabadistilor din intregul Caucaz. Vodca si benzina din Rusia erau schimbate pe fructe, vin si alte bunuri de contrabanda care mergeau in Rusia. Astazi Ergneti este o colectie de vreo 30 de carcase de case distruse.

Mergem pana la postul militar georgian la iesirea din sat. La vreo 100 m in fata se vede steagul osetiei si rusiei. pereti cu saci de nisip sunt de vreo 3 metri.

Doi militari ma privesc suspicios :

- De ce ati venit? Ce va intereseaza ?

Ambii sunt in veste anti-glong. Unul are automat Kalashnikov, iar celalalt un automat American (probabil). Vestele anti-glont au niste buzunare in fata in care mai incap vreo opt magazii cu cartuse pentru kalashnikov. Cu tot echipamentul sunt de doua ori mai lati decat o persoana in haine civile.  Ambii soldati sunt din fostele enclave georgiene din osetia de sud (la 6-7 km nord de Ergneti – de cealalta parte a Tskhinvali). Discutam vreo 20 de minute. Cand afla ca sunt din moldova devin oarecum mai relaxati. le povestesc de transnistria, cipru, si faptul ca am fost in satul lor. La un anumit moment vine comandatul si ambii soldati pleaca. Comandantul Benjo (de la Benjamin) nu vrea sa stea de vorba. Si plecam cu Gocha spre Nikozi.

Nikozi e situa tot la vreo 300-400m de Tskhinvali, dar in partea de sud-vest al orasului. Anume din Nikozi a fost lansat principalul atac asupra tskhinvali in noaptea de 7/8 august. De fapt sunt doua sate nikozi – de sus (zemo) si de jos (kvemo). La intrare in zemo nikozi suntem opriti de un « politist » (cu casca, vesta antiglont, kalashnikov, si manusi). Ne intreaba unde mergem si ne trimite la sectorul de politie.

La sectorul de politie vorbim cu seful. Le explic cine sunt, de unde vin, ce fac si ce vreau (scriu o carte despre conflite, stau la londra, sunt din moldova, ecfr face recomandari pentru ue, etc). Ofiterul suna pe cineva. Pleaca pentru cateva minute. Dupa aia mai ezita. Ii explic ca am mai fost in regiune, inclusiv in enclavele georgiene acum un an, ca m-am vazut cu sanakoev, ca poate suna la tbilisi sa confirme identitatea mea, si ca sunt din moldova. discutia devine mult mai amicala. Comandantul este din Achabeti (un sat georgian de cealalta parte a Tskhinvali – acum epurat etnic). Spune ca a fost de multe ori in moldova, si ca a avut prieteni moldoveni la armata (chestia cu « prieteni moldoveni in armata sovietica » mi s-a intamplat de cateva ori in cele mai ciudate locuri in georgia – de exemplu in tusheti in care hristofor din satul diklo injura in romana ca un birjar). Spune ca se plictisesc aici toata ziua, si se uita pe computer la poze cu casele lor distruse in Achabeti. Ii spun ca am vazut si pozele de pe satelit publicate de o agentie ONU. Spune ca ei au poze mai bune, si ca ca soldatii sai imi vor arata « totul », cu conditia sa nu fac poze cu fortificatiile georgiene.

Urc intr-un jeep militar cu 3 soldati. Militarii sunt echipati cu veste antiglont, automate Kalashnikov si casti. Idei-fulger prin cap … daca soldatii sunt atat de echipati, atunci situatia nu este foarte stabila… in astfel de situatii masinile militare trebuie evitate pentrui ca sunt “legitimate target”.

In masina stau alaturi de Khvicha. Acesta spune:

- Ty iz Moldavii, da? (esti din Moldova?)

- Da

- Togda « Buna ziua » (spune el in romana)

- de unde stiti cum e buna ziua?

- am facut serviciul militar cu un moldovean

- de obicei primul lucru care se invata in armata sunt injuraturi, nu buna ziua

- si pe alea le stiu, dar nu am vrut sa incep cu ele…

La un 1km urcam pe un damb. E cimitirul din Nikozi. Este plin de fortificatii, saci de nisip de culoare verde, ambrazuri, militari, mitraliere, o masina blindata (probabil americana). Si toate situate intre crucile din cimitir. La 300 de metri – e Tskhinvali. Ma salut cu militarii de acolo. Unul din ei imi da un binoclu si imi arata prin ambrazura blocurile locative de la marginea orasului Tskhinvali (spre nord-est).

mai vad si fosta cazarma a trupelor de pace ruse la alti 300 spre nord. cazarma rusa a fost bombardata in noapte de 7-8 august, si acum este distrusa aproape integral. Alaturi e un post rusesc nou.

Militarii (de fapt politia militara) de aici sunt mult mai deschisi. Daca comandantul si-a dat acordul sa vizitez linia de front, ei sunt foarte ambili si prietenosi. Ca si comandantul lor practic toti sunt din Achabeti, la cativa km nord de tskinvali. Au fetele severe. Si din nou casti, veste antiglong, camuflaj si telefoane sofisticate. Iesim de dupa fortificatii si mergem la marginea cimitirului. In fata e un camp, si un post militar rusesc la vreo 200-300 metri. Nimic altceva. Poti vedea militarii rusi in binoclu (daca nu purtam ochelari i-as si vazut si fara binoclu). Nu ma simt foarte confortabil in camp liber: civil in compania unor militari, la 20-30 de metri de adapost, fara vesta antiglont, uitandu-ma in binoclu spre posturile militare rusesti… Dupa cateva minute ma relaxez un pic. Probabil, pericolele sunt minime, altfel nu mi-ar fi permis sa ajung aici.

Nu am dreptul sa fotografiez pozitiile georgiene si nici militarii, dar pot fotografia Tskhinvali spre nord.

La vreo 300-400 metri spre nord-est incepe tskhinvali. niste blocuri locative cu 5-6 etaje. Cateva blocuri au acoperisul din oale rosii – proaspat restaurate. Un soldat imi spune ca sunt luate de pe blocurile locative construite de guvernul georgian din fosta enclava georgiana.

Pe soldati ii cheama Khvicha, Ghia, Dato, Mamuka si nu mai stiu cum… Stabilesc un fel de relatii semi-amicale cu Khvicha, care este principalul meu ghid. Il intreb daca:

- Este adevarat ca cecenii v-au protejat de osetini si rusi in timpul ostilitatilor? (batalionul vostok al fratilor yamadaev facea parte din armata rusa care a intervenit in Georgia. Auzisem ca cecenii au facilitate evacuarea georgienilor, dar eram curios sa aud daca este adevarat).

- Da. Pe mine personal m-au ajutat.

- Cum ? Unde va aflati in timpul razboiului ?

- Am ramas in Achabeti pana pe 11 august. Nu aveam legatura cu nimeni in Georgia. Stiam ca e razboi, dar idee nu aveam ce se intampla. Eram evident incercuiti de rusi. Mi-am ascuns arma, m-am imbracat in civil si m-am pornit spre restul Georgiei prin munti. Am fost prinsi de niste rusi, insa cecenii m-au salvat. M-au dus cu masina pana intr-un sat georgian in afara zonei de conflict, si mai departe am mers pe jos. Asa am scapat viu.

- De ce au procedat cecenii astfel ? din solidaritate caucaziana ? pentru ca i-ati adapostit si voi, georgienii, in anii 90? inclusiv in pankisi ?

- Da, asa este… si totusi ei n-ar fi trebuit sa intre in georgia impreuna cu rusii…

Ma uit din nou in binoclu. Vad pozitiile rusesti. Drumul Dzari. La orizont vad Muntele Kazbegi ( iata pozele mele de pe kazbegi din iulie 2008 la 3400m). spre nord vest vad si satul khetagurovo in care s-a dat una dintre cele mai sangeroase lupte din timpul razboiului din august (prin khetagurovo trece drumul dzari care uneste tskhinvali de rusia. daca controlezi khetgurovo, controlezi caile de acces spre tskhinvali).

Conversatie cu Dato:

- acesti 300 de metri pana la tskhinvali sunt minati ? osetinii nu incep sa construiasca frontiera ?

- nu… saptamana trecuta am intrat noaptea in Tskhinvali. Am traversat acest camp si am intrat in blocurile abandonate de la marginea orasului… Nu era nimeni acolo. Nici militari, nimic.

- nu este periculos sa mergeti in Tskhinvali noaptea ?

- Nu. La vara vrem sa mergem sa ne vedem casele in Achabeti

- Dar este imposibil…

- Urcam pe drumul spre Kazbegi (Kavkazskaya Voennaia Doroga). Este la 25 km la est. Si de acolo mergem prin paduri pana acasa. Stim toate cararile caci am crescut aici…

- De ce georgienii nu au bombardat tunelul Roki cand au atacat osetia de sud?

- Nu stiu… politicienii n-au facut-o…

Ii intreb ce parere au de misiunea UE de monitorizare.

- ei nu pot face nimic. Vin aici odata pe zi, dar nu pot face nimic… Atunci cand aveam nevoie de europeni, ei nu au venit. Iar acum sunt inutili. Cand au loc schimburi de focuri ei vin si ne intreaba de unde au impuscat si iau notite. Atat.

- (Ghia inrtevine) ce salariu au ei ? este adevarat ca primesc 15000 mii euro ?

- Idee nu am… probabil vreo 10.000 mii euro. Dar si 15 este posibil…

- Noi primim 650 lari (cca 300 euro).

- Guvernul georgian va ajuta ? familiile voastre sunt in siguranta ?

- Inainte de razboi am luat un credit la banca si mi-am reconstruit casa in Achabeti, iar Dato si-a cumparat masina. Ambele au ramas distruse de partea celalata. Acum platim jumatate din salariu ca sa acoperim creditul de la banca. stam aici pe linia de front pentru a plati niste bunuri pe care nu le mai avem… doar nu noi am pornit razboiul, de ce trebuie sa platim ?

Intradevar, situatia e absurda.

Khvicha, vorbitorul de romana “rudimentara”, se uita spre Tskhinvali si spune in romana « du-te-n p….. » si inca odata « du-te-n p… m… » Stia doua injuraturi diferite.

Dato continua:

- acest postament a fost lovit de un proiectil, langa acest mormant a fost ucis un om, iar pe aceste doua morminte a trecut cineva cu un blindat.

- Oamenii din sat vin la cimitir ?

- Nu prea… foarte rar…

- In curand e pastele blajinilor, credeti ca vor veni multi?

- Da, vor veni multi… noi insa nu vom vedea mormintele parintilor noastre… ele sunt in Achabeti.

Dupa 40 de minute petrecute cu ei pe linia frontului pot sa ii intreb si cea mai dificila intrebare :

- credeti ca veti reveni vreodata acasa ?

- Probabil niciodata.

 

 

PS: Iata ce s-a intamplat pe 29 martie in satul Dvani, cativa km la sud-vest de Nikozi, si ceva mai departe de Tskhinvali.

MIA: Policeman Dies in Blast at S.Ossetian Border

Civil Georgia

One Georgian policeman died and six others were injured in an explosion close to the breakaway South Ossetia’s administrative border on March 29, the Georgian Ministry of Internal Affairs (MIA) said.

It said that a Georgian police pickup with five servicemen from MIA’s special task force in it were on a routine patrol, when their vehicle hit a mine close to the village of Dvani of Kareli district at 8:30am local time. The village is located in an immediate vicinity of the breakaway region’s administrative border line. One of the policemen, Badri Jioshvili, died in hospital.

Shortly after the explosion, two policemen were sent for assistance to the incident site, the ministry said. A second mine went off upon their arrival, which injured both newly arrived policemen, according to the Interior Ministry.