Apropo de convingerile politice ale diferitelor generatii, cred ca generatia actuala de pensionari din Moldova e generatia cea mai ‘rosie’, daca consideram ca masa pensionarilor e alcatuita in cea mai mare parte de oameni cu varste intre 60 de ani (nascuti in ‘49) si 80 de ani (nascuti in ‘29). Majoritatea oamenilor care si-au atins o oarecare maturitate in perioada interbelica nu mai sunt printre noi, lasand in cea mai mare parte oamenii care si-au atins maturitatea in timpul ‘fauririi sovietice’ in Moldova. Voronin, nascut in 1941, mi se pare un om tipic pentru generatia lui. Ostapciuc, de pilda, nascuta in ‘47 sau ‘48 este si ea oarecum tipica pentru generatia ei. Stepaniuc, in schimb, nascut in 58, mi se pare mai putin tipic pentru generatia lui – mi s-a parut intotdeauna mai batran decat Braghis, de exemplu, nascut in 57. Generatia nascuta in anii 50 mi se pare destul de amestecata, dar inca destul de sovietica, pe cand oamenii nascuti in anii 60, care si-au atins maturitatea spre sfarsitul epocii brejneviene sau chiar in timpul lui gorbaciov, reprezinta prima generatia cand o viziune mai critica fata de mostenirea sovietica. Un Tarlev (nascut in 63) sau un Tcaciuc (nascut in 66), sau Andrei Stratan (nascut tot in 66) sunt/au fost comunisti din alte motive decat Voronin sau Ostapciuc. Si komsomolistii noi sunt si ei comunisti din motive diferite fata de generatiile precedente.
Evident, si oamenii mai tineri pot alege a fi “comunisti”, sau din oportunism, sau din convingere.
Sa vedem atunci ce se intampla cand generatia oamenilor nascuti in anii 60 o sa ajunga la pensie.