nicu popescu

de sarbatoarea limba noastra… ma irita vaicarerile ca limba romana s-ar fi aflat in asediu, pe cale de disparitie, sub presiunea limbii ruse, a inculturii etc. prostii. limba romana pe teritoriul actual al RM a supravietuit aproape 200 de ani in imperiul rus, si apoi urss. romana a supravietuit, si, la fel de important, si-a pastrat identitatea de limba romaneasca. a fost o tentativa prin anii 30 de a crea o moldoveneasca distincta de limba romana (cu ‘gatlegau’ in loc de cravata, ‘cale sherodrumnica’ in loc de cale ferata etc), dar acea tentativa a esuat. chiar in conditiile unui regim stalinist. daca a supravietuit atunci – va supravietui si acum. in conditiile unui stat independent, suveran etc.

rusificarea in urss

in conditiile urss limba romana a fost mult mai rezistenta fata de rusificare decat majoritatea absoluta a celorlalte limbi din alte republici. nivelul de rusificare nu doar in belarus si ucraina, dar si in azerbaijanul urban (baku), kazahstan, kyrgyzstan, tajikistan, turmenistan a fost mult mai inalt. in toate aceste tari – proportia de kazahi sau azeri rusificat, care NU vorbesc propria limba deloc este mult, mult mai mare decat in Moldova. (more…)

moldova este independenta, dar continua sa aiba psihologia unui stat dependent atat la nivelul elitelor, cat si a populatiei. acest lucru se manfiesta atat in data relativ tarzie a declaratiei de independenta  (27 august), cat si in modul cum percep sau prezinta elitele politice atat votul din 4 aprilie 2005, cat si criza politica actuala din ultima jumatate de an.

sa incepe cu ziua independentei. chiar si data acesteia este sugestiva. dupa putschul din 19-21 August 1991 – Armenia si-a declarat independenta pe 23 august, Ucraina pe 24, Belarus pe 25 (Georgia si Balticii inaintea putschului)… iar Moldova a asteptat aproape o saptamana dupa tentativa esuata a loviturii de stat ca sa-si declare independenta pe 27.

intr-un sondaj recent (eurasia monitor pagina 35) moldova are cel mai jos sprijin pentru independenta dintre cele 10 state post-sovietice prezente in sondaj. (more…)

primaria chisinau mai lanseaza 4 spatii wi-fi si spune ca va dota cu internet gratis scolile din capitala. ideea este excelenta. moldova are nevoie de acest tip de proiecte care modernizeaza tara, faciliteaza accesul la informatii, este vizibil etc. dar sugerez ca urmatoarea guvernare, sau chiar primaria sa gandeasca mai strategic. un ‘think big’ cu alte cuvinte. Wi-fi in toata tara. pare exagerat? deloc. (more…)

din aprilie incoace intreaga (fosta) opozitie este numita opozitia liberala… probabil din cauza faptului ca pldm si pl au sintagma de ‘liberal’ in titlu. si eu, scriind postul anterior despre paradoxul lui marian lupu am folosit de cateva ori cuvantul ‘liberal’ (apropo, cati din cei care afirmau cu spuma la gura ca acesta este cal troian comunist, mai cred la fel? nu prea aud nici unul…) in cazul specific al RM – problema cu sintagma de ‘opozitia liberala’ sau, acum ‘viitoarea guvernare liberala’ e ca aproape nici unul din partidele respective nu este liberal. moldova noastra si urechean intotdeauna s-au pozitionat ca un fel de sociali-democrati de centru sau centru stanga. in orice caz daca cineva spunea ca urechean e liberal acum un an – ar fi fost luat in ras. cu pdm – e la fel de simplu. ei singuri afirma ca sunt social-democrati de centru stanga (desi lupu, lazar, popov si serebrian- au toate atributiile unor liberali). mai dificil e cazul pl-ului. cel mai liberal partid prin titlu. insa personal nu prea vad nimic liberal la pl. program economic liberal – nu prea vad. sandu culiuc s-a ocupat de acest subiect in detalii si a ajuns la concluzia ca: ‘programul Partidului Liberal este tot atât de departe de liberalism economic precum PCRM este departe de marxism’. si nici in probleme sociale (vezi mai jos) – mihai ghimpu si liberalismul nu par sa mearga alaturi. in probleme nationale, istorie, atitudini fata de minoritati – pl-ul este un partid conservator, nu liberal. deci pl-ul are o denumire liberala, dar putin liberalism. (more…)

acum 3 ani scriam ca moldova are nevoie de un minister al integrarii europene. am publicat azi in timpul un nou articol care reitereaza aceasta idee. guvernul AIE are nevoie de un ministr al integrarii europene.

Un minister care să ne ducă în Europa

Toate statele care au aderat la UE au avut de ales între câteva modele instituţionale de gestionare a procesului de integrare europeană. Acestea includ crearea unui Minister pentru Integrarea Europeană (România, Bulgaria); crearea unui secretariat în cadrul guvernului, eventual cu desemnarea unui vicepremier sau ministru fără portofoliu pentru integrarea europeană (Cehia, Polonia), sau încredinţarea afacerilor europene Ministerului de Externe.

Indiferent de modelul ales, RM are nevoie de o ancoră instituţională puternică a procesului de integrare europeană. În cazul specific al RM, această ancoră ar putea fi anume un minister separat al Integrării Europene, şi nu doar pentru actualul guvern, ci şi pentru următorii 10-15 ani, care sunt cruciali pentru apropierea RM de UE. Iată şi argumentele în favoarea creării unui astfel de minister. (more…)

Există mai multe scenarii posibile şi imprevizibile pentru evoluţia RM. Totuşi, pe fundalul discuţiilor despre crearea Alianţei pentru Integrare Europeană, este imperativă şi o abordare ceva mai strategică, în care forţele politice ar încerca să-şi imagineze RM şi peste doi-trei ani, nu doar peste două-trei luni. Am formulat două modele în jurul cărora politicienii din RM îşi pot construi o strategie de comportament politic pentru următorii câţiva ani. Bineînţeles că nici unul dintre acestea nu va fi realizat „în stare pură”, dar sunt două modele ce merită discutate.

Scenariul 1: „Ucraina post-oranj”

Primul şi cel mai probabil scenariu este modelul ucrainean de guvernare. Într-o asemenea perspectivă, Alianţa pentru Integrare Europeană devine un scandal continuu care discreditează întreaga coaliţie, iar partidele – în loc să-şi asume responsabilitatea – stau permanent cu un ochi pe „uşa de ieşire” din coaliţie, pentru a-şi asigura supravieţuirea politică după eşecul acesteia. Ca şi liderii oranj din Ucraina, cele patru partide democratice îşi cheltuiesc întreaga energie politică pentru a lupta cu partenerii de coaliţie, nu pentru a guverna ţara. (more…)

Revolutions, staged successions and consolidated authoritarianism replaced “elections” in practically all the post-Soviet countries. Against such a background the best news from Moldova’s recent elections is the lack of any other event but the election results. In the last decade, it is practically the first change of government through contested elections where the governing party goes into opposition after the counting of the votes, not street protests (Moldova managed a similar transfer of power through elections in 2001 when the Communist came into power after elections). These last years Moldova’s political system was highly centralized (and less pluralistic than Ukraine’s). And still Moldova is the only CIS country with an uninterrupted cycle of legal and constitutional transfers of power through elections since its independence in 1991. The pendulum of power is swinging with great difficulties but without interruption, while in all other post-Soviet states the pendulum has either stopped for now, or has been terribly dysfunctional. This is an almost surprising achievement for a state that is rural, semi-depopulated, has a separatist conflict and the lowest GDP per capita in Europe (yes, lower than Albania’s). (more…)