nicu popescu

primaria chisinau mai lanseaza 4 spatii wi-fi si spune ca va dota cu internet gratis scolile din capitala. ideea este excelenta. moldova are nevoie de acest tip de proiecte care modernizeaza tara, faciliteaza accesul la informatii, este vizibil etc. dar sugerez ca urmatoarea guvernare, sau chiar primaria sa gandeasca mai strategic. un ‘think big’ cu alte cuvinte. Wi-fi in toata tara. pare exagerat? deloc. (more…)

din aprilie incoace intreaga (fosta) opozitie este numita opozitia liberala… probabil din cauza faptului ca pldm si pl au sintagma de ‘liberal’ in titlu. si eu, scriind postul anterior despre paradoxul lui marian lupu am folosit de cateva ori cuvantul ‘liberal’ (apropo, cati din cei care afirmau cu spuma la gura ca acesta este cal troian comunist, mai cred la fel? nu prea aud nici unul…) in cazul specific al RM – problema cu sintagma de ‘opozitia liberala’ sau, acum ‘viitoarea guvernare liberala’ e ca aproape nici unul din partidele respective nu este liberal. moldova noastra si urechean intotdeauna s-au pozitionat ca un fel de sociali-democrati de centru sau centru stanga. in orice caz daca cineva spunea ca urechean e liberal acum un an – ar fi fost luat in ras. cu pdm – e la fel de simplu. ei singuri afirma ca sunt social-democrati de centru stanga (desi lupu, lazar, popov si serebrian- au toate atributiile unor liberali). mai dificil e cazul pl-ului. cel mai liberal partid prin titlu. insa personal nu prea vad nimic liberal la pl. program economic liberal – nu prea vad. sandu culiuc s-a ocupat de acest subiect in detalii si a ajuns la concluzia ca: ‘programul Partidului Liberal este tot atât de departe de liberalism economic precum PCRM este departe de marxism’. si nici in probleme sociale (vezi mai jos) – mihai ghimpu si liberalismul nu par sa mearga alaturi. in probleme nationale, istorie, atitudini fata de minoritati – pl-ul este un partid conservator, nu liberal. deci pl-ul are o denumire liberala, dar putin liberalism. (more…)

acum 3 ani scriam ca moldova are nevoie de un minister al integrarii europene. am publicat azi in timpul un nou articol care reitereaza aceasta idee. guvernul AIE are nevoie de un ministr al integrarii europene.

Un minister care să ne ducă în Europa

Toate statele care au aderat la UE au avut de ales între câteva modele instituţionale de gestionare a procesului de integrare europeană. Acestea includ crearea unui Minister pentru Integrarea Europeană (România, Bulgaria); crearea unui secretariat în cadrul guvernului, eventual cu desemnarea unui vicepremier sau ministru fără portofoliu pentru integrarea europeană (Cehia, Polonia), sau încredinţarea afacerilor europene Ministerului de Externe.

Indiferent de modelul ales, RM are nevoie de o ancoră instituţională puternică a procesului de integrare europeană. În cazul specific al RM, această ancoră ar putea fi anume un minister separat al Integrării Europene, şi nu doar pentru actualul guvern, ci şi pentru următorii 10-15 ani, care sunt cruciali pentru apropierea RM de UE. Iată şi argumentele în favoarea creării unui astfel de minister. (more…)

Există mai multe scenarii posibile şi imprevizibile pentru evoluţia RM. Totuşi, pe fundalul discuţiilor despre crearea Alianţei pentru Integrare Europeană, este imperativă şi o abordare ceva mai strategică, în care forţele politice ar încerca să-şi imagineze RM şi peste doi-trei ani, nu doar peste două-trei luni. Am formulat două modele în jurul cărora politicienii din RM îşi pot construi o strategie de comportament politic pentru următorii câţiva ani. Bineînţeles că nici unul dintre acestea nu va fi realizat „în stare pură”, dar sunt două modele ce merită discutate.

Scenariul 1: „Ucraina post-oranj”

Primul şi cel mai probabil scenariu este modelul ucrainean de guvernare. Într-o asemenea perspectivă, Alianţa pentru Integrare Europeană devine un scandal continuu care discreditează întreaga coaliţie, iar partidele – în loc să-şi asume responsabilitatea – stau permanent cu un ochi pe „uşa de ieşire” din coaliţie, pentru a-şi asigura supravieţuirea politică după eşecul acesteia. Ca şi liderii oranj din Ucraina, cele patru partide democratice îşi cheltuiesc întreaga energie politică pentru a lupta cu partenerii de coaliţie, nu pentru a guverna ţara. (more…)

Revolutions, staged successions and consolidated authoritarianism replaced “elections” in practically all the post-Soviet countries. Against such a background the best news from Moldova’s recent elections is the lack of any other event but the election results. In the last decade, it is practically the first change of government through contested elections where the governing party goes into opposition after the counting of the votes, not street protests (Moldova managed a similar transfer of power through elections in 2001 when the Communist came into power after elections). These last years Moldova’s political system was highly centralized (and less pluralistic than Ukraine’s). And still Moldova is the only CIS country with an uninterrupted cycle of legal and constitutional transfers of power through elections since its independence in 1991. The pendulum of power is swinging with great difficulties but without interruption, while in all other post-Soviet states the pendulum has either stopped for now, or has been terribly dysfunctional. This is an almost surprising achievement for a state that is rural, semi-depopulated, has a separatist conflict and the lowest GDP per capita in Europe (yes, lower than Albania’s). (more…)