Sat 28 Nov 2009
Bulgaria, Foreign Minister Roumyana Zheleva told a discussion in Sofia on European Neighbourhood Policy, stands ready to be an active player in the overall European Union policy approach in the region made up by the bloc’s six eastern neighbours.
The opening speaker at the discussion, hosted by the Foreign Ministry and the European Council on Foreign Relations (ECFR), Zheleva offered an optimistic view of the EU’s policy approach towards these countries – Belarus, Ukraine, Moldova, Georgia, Armenia and Azerbaijan.
She referred to the Lisbon Treaty – at the hour she was speaking, on November 3, the Czech constitutional court was giving its stamp of approval to the treaty – as opening the way for the EU to be a truly global player for stability and progress throughout the world, while adding that the EU was “most needed in its immediate neighbourhood”.
The EU’s Eastern Partnership with the six countries, proposed in May 2008 and inaugurated a year later, is intended in the EU’s words to “promote democracy and good governance; strengthen energy security; promote sector reform and environment protection; encourage people-to-people contacts; support economic and social development; and offer additional funding for projects to reduce socio-economic imbalances and increase stability”.
The Eastern Partnership, Zheleva said, would help lay the foundation for a more secure and prosperous environment in these countries, to the benefit of the region and the EU.
Before its EU accession, Bulgaria had benefited from similar support and “now it is our turn” to support and pass on its expertise, she said.
Zheleva also referred to the Black Sea Economic Co-operation and the Black Sea Synergy, the latter designed by the EU to carry out initiatives in areas including transport, energy, the environment, maritime management, fisheries, migration, and the fight against organised crime, the information society and cultural co-operation, and involving Armenia, Azerbaijan, Georgia, Moldova, Russia, Turkey and Ukraine.
There is an overlap in this membership with the Black Sea Co-operation, which was founded in 1992 and includes Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Greece, Moldova, Romania, Russia, Turkey and Ukraine. Bulgaria took over the chairmanship on November 1 and will hold it until June 2010, and Zheleva said that Sofia intended to use this position as leverage to bolster the Black Sea Synergy and Eastern Partnership.
Bulgaria also intended to “draw the EU’s attention” to the Black Sea region.
She said that it was in the best interests of the countries of the Black Sea region to be surrounded by stable neighbours, and the EU could encourage positive reforms through measures such as free trade agreements and visa facilitation.
However, from various participants in the discussion, it became clear that shortcomings and questions remained about the European Neighbourhood Policy, one being the succession of “rebranding” of this policy.
Nicu Popescu, a policy fellow at ECFR who with colleague Andrew Wilson authored a report on “The limits of enlargement-lite” said that the EU was still looking for a model to make its neighbourhood policy more effective.
Some problems face the EU in seeking to export its initiatives including the “competitive” nature of the neighbourhood, in effect meaning a contest for influence with Russia; Popescu said, while adding that the EU should also support strategic partnerships with Russia, where possible.
Further, Russia was using various political, economic and social means to promote itself in the region, from “hard power” – a military presence – to “soft power”, meaning everything from existing factors such as Soviet nostalgia, the Russian Orthodox Church, to new ones, such as Russian media influence in the region, and Russian-backed NGOs and political parties. At the same time, the EU was “under-investing” in its own soft power in the region, for example through the relatively low number of visits to the six countries by EU foreign policy leaders.
The countries also liked to benefit from EU – Russia competition, seeking to play them off against each other and then not deliver on commitments.
Popescu said that governments in the region also were not in the same position as those of Central Europe in the 1990s, seeking to implement reforms, because they had to behave like firefighters, dealing with immediate crises. The EU also had proven to be bad at reacting swiftly to crises in the region.
A core problem was spelt out in a comment by Ivailo Kalfin, a socialist MEP for Bulgaria and a former foreign minister. There was a lack of clarity, he said, about the ultimate goal of the neighbourhood policy – whether it was to bring the six countries in the Eastern Partnership into the EU in the long-term, or simply to stabilise and support them; or some other variation on these. Within this, there were issues such as how to treat Belarus (which, while Kalfin did not spell this out, is seen as far removed from democratic).
On the ultimate goal of the neighbourhood policy, Kalfin said: “If you ask, there is no answer. Or, in fact, several different answers”.
Popescu drew a contrast between the approaches that drove the policies of Russia and of the EU: Moscow pursued foreign policy in its own interest, while the EU tended to view its engagement with the region as a philanthropic project, rather than one where it should be pursuing goals in its own interests.
Sofia Echo, 6 November 2009
November 28th, 2009 at 2:31 pm
Apropo de parteneriat…
Eu nu stiu cata veridicitate are aceasta interpretare (eu nu dispun de niciun fel de insider information), dar mi se pare ca doua tendinte se manifesta in cadrul UE referitor la acesta: I) diminuarea importantei atribuita proiectului, si II) abordarea problemei Republicii Moldova in afara contextului Partneriatului Estic.
Primul punct nu e atat de surprinzator considerand scepticismul cu care acest proiect a fost intampinat de la inceput si de liderii europeni si de tarile implicate. Ulterior, regresul efectuat de Ucraina in sfera politica (cat si economica) a slabit considerabil entuziasmul elitelor europene de a inteti relatiile cu acest stat. Lipsa de confidenta in Ucraina ar putea fi defectul fatal al PE, deoarece Ucraina a fost cheia acestui proiect. Rolul celorlalti membri niciodata nu a fost clar: statele caucaziene si asa sunt prea indepartate si Belarus e condusa de un semi-dictator. Doar Moldova poate fi considerata in acelasi context ca Ucraina, insa ea e mult prea mica pentru a putea “justifica” parteneriatul.
Daca UE intr-adevar se distanteaza de Parteneriatul Estic, se pare ca liderii europeni au inceput sa priveasca Moldova intr-o alta lumina: chiar daca nu in aceasi categorie ca Balcanii Vestici, cel putin ca un membru potential. Cel mai important indice a acestei schimbari a fost anuntarea de catre Waldner a disponibilitarii UE de a liberaliza regimulul de vize pentru Moldova in anii viitori. O astfel de promisiune a fost activ solicitata de mai multi membri a parteneriatului (Ucraina in special), insa doar Moldova a fost “selectata.” La aceasi conferinta de presa Waldner a vorbit despre necesitatea statelor care sunt interesate de integrarea europeana in primul rand de a efectua reforme interne. Evident, aceasta nu reprezinta niciun fel de promisiune la adresa Moldova, dar totusi aceasta a fost prima data cand extinderea UE si Republica Moldova au fost discutate in acelasi discurs!
La moment situatia ramane neclara, si toate aceste semnale ar putea sa conduca doar la un dead-end, dar totusi fara dubii aceasta mi se pare cea mai promitatoarea perioada pentru ambitiile europene a Moldovei pana in prezent.
November 30th, 2009 at 5:00 am
Petru,
referitor la acele doua tendinte. ma tem sa te dezamagesc, dar… :)
1) diminuarea importantei EaP – el nici de la bun inceput nu era mega-important, dar oricum nu vad careva schimbari de nuante din mai incoace… scepticismul liderilor (franta, spania, italia etc). cei care erau sceptici au ramas sceptici, cei care doreau ca EaP sa fie un succes continua sa o faca.
2) Moldova – NU este abordata in context diferit. Moldova va trebui sa lucreze inca foarte mult ca sa obtina o altfel de abordare. inclusiv fata de Ucraina. exista “Ukraine fatigue” foarte mare in UE. totodata exista o realizare a faptului cat de importanta este ucraina. acum o luna am fost la niste discutii/masa rotunda semi-interne la comisia europeana UE-Ucraina – cu ucraineni cheie pentru dosarul european, coest capitals (sefii directiilor pe rusia si europa de est din mae statelor membre) si cam toti in comisia europeana care se ocupa de ucraina de la deputy director relex in jos. tonul discutiilor era socant de friendly fata de ucraina. aproape incredibil.
Caucazul – in special Georgia. este departe dar este MULT mai important decat moldova pentru 3 dosare importante: energia, turcia si rusia/securitatea europeana. Belarus – toti spera ca va exista progres in relatiile cu Belarus. deci UE nu se distanteaza de EaP.
Waldner la Chisinau… nu stiu. este pura speculatie, si pentru ca am fost plecat nu m-am interesat de o luna de ce se intampla cu moldova la Bxl. dar acum o luna in urma nu exista consens al statelor membre privind inceperea dialogului pe lieralizarea vizelor.
Ucraina – a initiat insa aceste negocieri de mai mult de un an. deci declaratiile Waldner la Chisinau nu inseamna ca Moldova iese in fata Ucrainei, ci ca abia incearca sa o ajunga din urma… si in general vizita benitei – a fost foarte pozitiva, dar banuiesc ca era mai mult dorinta benitei sa isi incheie misiunea de comisar european on an positive note. state ca spania si olanda inca mai trebui trase din urma pentru a accepta anumiti pasi inainte in relatiile cu moldova, mai ales pe vize.
acum moldova: da contextul se schimba din cauza schimbarii guvernului, dar noul guvern inca trebuie sa faca reforme serioase pentru a impulsiona relatiile cu ue. nu doar simbolic, ci real. ue concesii majore de ochi frumosi nu o sa faca. deschidere politica exista, dar asta nu substituie necesitatea de a reforma moldova in care structural inca s-au schimbat destul de putine (coruptie, structura economiei, mass-media, functionalitatea institutiilor statului etc).
December 2nd, 2009 at 11:23 am
“Moscow pursued foreign policy in its own interest, while the EU tended to view its engagement with the region as a philanthropic project, rather than one where it should be pursuing goals in its own interests.”
Nicu, chiar crezi in asta?
Dc da, comentariul asta contrazice: “Caucazul – in special Georgia. este departe dar este MULT mai important decat moldova pentru 3 dosare importante: energia, turcia si rusia/securitatea europeana.”
si-apoi, nu mi se pare corecta formularea “Moscow pursued” vs. “EU tended to view”. Sint multe momente unde si Moscova “tends to view” rolul sau in termeni filantropici (gaz vindut la pret sub cel mondial pt a consolida economiile ex-sovietice, rolul pacificatorilor rusi, asigurarea securitatii euroasiatice prin structurile ruso-centrice etc.)
diferenta “UE-postmoderna, Rusia – putere moderna” e una falsa…
December 4th, 2009 at 6:33 am
Octav,
politica externa a oricarei entitati consta din mai multe componente – interes, ideologie, filantropie, interese economice, obsesii istorice etc etc. in policy mix-ul care se numeste politica externa a UE exista o tendinta pronuntata de a vedea politica externa ca filantropie. inca mai continua sa acorde asistenta financiara pentru dezvoltare unor state ca rusia, china, kazahstan sau azerbaijan in timpul in care aceste state cumpara companii in interiorul ue. cred ca este ridicol. in linii mari trateaza extinderea spre turcia, balcani, si intreg PEV-ul ca filantropie. de aici reticenta de a se misca rapid pe vize, liberalizarea comertului, asistenta pentru reglementarea conflicetlor etc. sigur UE = 27 de state + 2 institutii cu prerogative de politica externa. daca majoritatea statelor (accent pe state) ar fi vazut interese clare in extinderea spre Turcia sau Ucraina, am fi vazut o politica mult mai coerenta (asa cum vedem o politica).
de Rusia si filantropie: ce spui – intr-adevar reflecta discursul uneori de victima a rusiei fata de csi. in realitate stii bine ca atunci cand vine vorba de datoriile pentru resurse energetice – acestea deseori se transforma in proprietati de genul moldova gaz, beltransgaz, etc. trupele de pace din abhazia si transnistria – sunt mentinute impotriva vointeti statelor recunoscute gazda – si eu asta nu numesc filantropie.
December 4th, 2009 at 2:26 pm
Nicu, totuși, ar fi bine să atragem atenția și să nu repetăm aceleași cuvinte frumoase de genul..”in policy mix-ul care se numeste politica externa a UE exista o tendinta pronuntata de a vedea politica externa ca filantropie”..
În politica sa externă UE a urmărește interese pragmatice, pentru asta există asemenea termeni ca condiționalități pentru acordarea asistenței precum și structura aceasteia (asistență financiară/asistență tehnică, cîți bani merg ca suport direct la buget și cîți sunt valorificați prin unități de implementare ale proiectelor respectiv cîți bani din buget pleacă pentru plata consultanței studiilor de tot felul etc etc.
Mai e un drum lung pînă la respectarea principiilor agreate la Paris privind asistența pentru dezvoltare.
E departe de ceea ce a făcut planul Marshall și ce a însemnat ajutorul SUA pentru Europa postbelică.
December 5th, 2009 at 5:07 am
ceva nu inteleg, pe de-o parte spui ca “exista o tendinta pronuntata de a vedea politica externa [a UE] ca filantropie”, si pe de alta parte vorbesti de o “realitate” a politicii externe rusesti pe care nu o vezi ca filantropie… pai dc e vorba de cum isi vad/legitimeaza actiunile actorii (UE si Rusia), atunci exista elemente filantropice, chiar marinimie (:)) si in discursul public rusesc.
Expresii gen: “exista o tendinta pronuntata de a vedea..”, “in linii mari trateaza extinderea … ca filantropie”, mai mult incurca decit clarifica. Cine trateaza? Cine vede? Dar “in realitate”..? (sa inteleg ca nu ai vrut sa raspunzi la intrebare) In realitate e vorba de acel “soft power” despre care se scrie atita si care inseamna nici mai mult nici mai putin decit influenta prin mijloace non coercitive. Iar cind e vorba de influenta/putere, atunci filantropia nu-si prea are locul. Influenta prin definitie e legata de Interes/e.
Apoi, argumentul ca din filantropie se trage reticenta UE de a actiona hotarit in ceea ce tine de vize, comert, conflicte etc., nu prea tine. As spune chiar ca ar fi o adevarata actiune de filantropie/caritate dc UE ar da si in stinga si in dreapta din bunataturile sale :)) Poate problema consta in aceea ca UE ar fi (prea) increzuta in atractivitatea modelului sau ? poate ca ar vrea prea mult si dispusa sa plateasca prea putin? poate incearca sa fie prea “smart power”? :)
“politica externa a oricarei entitati consta din mai multe componente – interes, ideologie, filantropie, interese economice, obsesii istorice etc ” Adevarat. Numai ca in melanjul asta Interesul e mereu in prima linie. O fi si niste elemente de filantropie poate, nu zic. Insa in sirul de interese abia de se poate observa cite-o bruma de “filantropie”.. si aia contaminata de interese :)
December 5th, 2009 at 11:35 am
bun a ziua
pot sa va fac o intrebare simpla: cum ati traduce in romaneste enlargement-lite ?
multumesc