Apoi, argumentul ca din filantropie se trage reticenta UE de a actiona hotarit in ceea ce tine de vize, comert, conflicte etc., nu prea tine. As spune chiar ca ar fi o adevarata actiune de filantropie/caritate dc UE ar da si in stinga si in dreapta din bunataturile sale :)) Poate problema consta in aceea ca UE ar fi (prea) increzuta in atractivitatea modelului sau ? poate ca ar vrea prea mult si dispusa sa plateasca prea putin? poate incearca sa fie prea “smart power”? :)

“politica externa a oricarei entitati consta din mai multe componente – interes, ideologie, filantropie, interese economice, obsesii istorice etc ” Adevarat. Numai ca in melanjul asta Interesul e mereu in prima linie. O fi si niste elemente de filantropie poate, nu zic. Insa in sirul de interese abia de se poate observa cite-o bruma de “filantropie”.. si aia contaminata de interese :)

politica externa a oricarei entitati consta din mai multe componente – interes, ideologie, filantropie, interese economice, obsesii istorice etc etc. in policy mix-ul care se numeste politica externa a UE exista o tendinta pronuntata de a vedea politica externa ca filantropie. inca mai continua sa acorde asistenta financiara pentru dezvoltare unor state ca rusia, china, kazahstan sau azerbaijan in timpul in care aceste state cumpara companii in interiorul ue. cred ca este ridicol. in linii mari trateaza extinderea spre turcia, balcani, si intreg PEV-ul ca filantropie. de aici reticenta de a se misca rapid pe vize, liberalizarea comertului, asistenta pentru reglementarea conflicetlor etc. sigur UE = 27 de state + 2 institutii cu prerogative de politica externa. daca majoritatea statelor (accent pe state) ar fi vazut interese clare in extinderea spre Turcia sau Ucraina, am fi vazut o politica mult mai coerenta (asa cum vedem o politica).

de Rusia si filantropie: ce spui – intr-adevar reflecta discursul uneori de victima a rusiei fata de csi. in realitate stii bine ca atunci cand vine vorba de datoriile pentru resurse energetice – acestea deseori se transforma in proprietati de genul moldova gaz, beltransgaz, etc. trupele de pace din abhazia si transnistria – sunt mentinute impotriva vointeti statelor recunoscute gazda – si eu asta nu numesc filantropie.

Nicu, chiar crezi in asta?

Dc da, comentariul asta contrazice: “Caucazul – in special Georgia. este departe dar este MULT mai important decat moldova pentru 3 dosare importante: energia, turcia si rusia/securitatea europeana.”

si-apoi, nu mi se pare corecta formularea “Moscow pursued” vs. “EU tended to view”. Sint multe momente unde si Moscova “tends to view” rolul sau in termeni filantropici (gaz vindut la pret sub cel mondial pt a consolida economiile ex-sovietice, rolul pacificatorilor rusi, asigurarea securitatii euroasiatice prin structurile ruso-centrice etc.)

diferenta “UE-postmoderna, Rusia – putere moderna” e una falsa…

referitor la acele doua tendinte. ma tem sa te dezamagesc, dar… :)

1) diminuarea importantei EaP – el nici de la bun inceput nu era mega-important, dar oricum nu vad careva schimbari de nuante din mai incoace… scepticismul liderilor (franta, spania, italia etc). cei care erau sceptici au ramas sceptici, cei care doreau ca EaP sa fie un succes continua sa o faca.

2) Moldova – NU este abordata in context diferit. Moldova va trebui sa lucreze inca foarte mult ca sa obtina o altfel de abordare. inclusiv fata de Ucraina. exista “Ukraine fatigue” foarte mare in UE. totodata exista o realizare a faptului cat de importanta este ucraina. acum o luna am fost la niste discutii/masa rotunda semi-interne la comisia europeana UE-Ucraina – cu ucraineni cheie pentru dosarul european, coest capitals (sefii directiilor pe rusia si europa de est din mae statelor membre) si cam toti in comisia europeana care se ocupa de ucraina de la deputy director relex in jos. tonul discutiilor era socant de friendly fata de ucraina. aproape incredibil.

Caucazul – in special Georgia. este departe dar este MULT mai important decat moldova pentru 3 dosare importante: energia, turcia si rusia/securitatea europeana. Belarus – toti spera ca va exista progres in relatiile cu Belarus. deci UE nu se distanteaza de EaP.

Waldner la Chisinau… nu stiu. este pura speculatie, si pentru ca am fost plecat nu m-am interesat de o luna de ce se intampla cu moldova la Bxl. dar acum o luna in urma nu exista consens al statelor membre privind inceperea dialogului pe lieralizarea vizelor.

Ucraina – a initiat insa aceste negocieri de mai mult de un an. deci declaratiile Waldner la Chisinau nu inseamna ca Moldova iese in fata Ucrainei, ci ca abia incearca sa o ajunga din urma… si in general vizita benitei – a fost foarte pozitiva, dar banuiesc ca era mai mult dorinta benitei sa isi incheie misiunea de comisar european on an positive note. state ca spania si olanda inca mai trebui trase din urma pentru a accepta anumiti pasi inainte in relatiile cu moldova, mai ales pe vize.

acum moldova: da contextul se schimba din cauza schimbarii guvernului, dar noul guvern inca trebuie sa faca reforme serioase pentru a impulsiona relatiile cu ue. nu doar simbolic, ci real. ue concesii majore de ochi frumosi nu o sa faca. deschidere politica exista, dar asta nu substituie necesitatea de a reforma moldova in care structural inca s-au schimbat destul de putine (coruptie, structura economiei, mass-media, functionalitatea institutiilor statului etc).

Primul punct nu e atat de surprinzator considerand scepticismul cu care acest proiect a fost intampinat de la inceput si de liderii europeni si de tarile implicate. Ulterior, regresul efectuat de Ucraina in sfera politica (cat si economica) a slabit considerabil entuziasmul elitelor europene de a inteti relatiile cu acest stat. Lipsa de confidenta in Ucraina ar putea fi defectul fatal al PE, deoarece Ucraina a fost cheia acestui proiect. Rolul celorlalti membri niciodata nu a fost clar: statele caucaziene si asa sunt prea indepartate si Belarus e condusa de un semi-dictator. Doar Moldova poate fi considerata in acelasi context ca Ucraina, insa ea e mult prea mica pentru a putea “justifica” parteneriatul.

Daca UE intr-adevar se distanteaza de Parteneriatul Estic, se pare ca liderii europeni au inceput sa priveasca Moldova intr-o alta lumina: chiar daca nu in aceasi categorie ca Balcanii Vestici, cel putin ca un membru potential. Cel mai important indice a acestei schimbari a fost anuntarea de catre Waldner a disponibilitarii UE de a liberaliza regimulul de vize pentru Moldova in anii viitori. O astfel de promisiune a fost activ solicitata de mai multi membri a parteneriatului (Ucraina in special), insa doar Moldova a fost “selectata.” La aceasi conferinta de presa Waldner a vorbit despre necesitatea statelor care sunt interesate de integrarea europeana in primul rand de a efectua reforme interne. Evident, aceasta nu reprezinta niciun fel de promisiune la adresa Moldova, dar totusi aceasta a fost prima data cand extinderea UE si Republica Moldova au fost discutate in acelasi discurs!

La moment situatia ramane neclara, si toate aceste semnale ar putea sa conduca doar la un dead-end, dar totusi fara dubii aceasta mi se pare cea mai promitatoarea perioada pentru ambitiile europene a Moldovei pana in prezent.