April 2010


Am fost ales vice-presedinte al Asociatiei pentu Politica Externa (Vasile Nedelciuc – presedinte. Ion Sturza dupa doua mandate nu-si mai putea continua postura de presedinte).

Participarea mea la talk-showul Fabrika de la Publika TV. Tema: participarea RM la parada militara de la Moscova. Pozitia pe scurt: subiectul controversat, dar neparticiparea ne-ar costa (politic, diplomatic etc) mai mult decat participarea. Si asa contextul politic e prea dificil + reusita RM depinde mai putin de tot felul de batalii simbolice, si aproape integral de reformarea statului si apropierea de UE. Or, pentru a atinge aceste obiective avem nevoie de un mediu extern (cat mai) neconflictual. Moldova si asa are mult prea multe conflicte – atat interne, cat si externe. choose your fights.

Interviu la Europa Libera impreuna cu colegul meu Daniel Diviricean. dpdv tehnic – o dau in bara de cateva ori cu sfarsitul razboiului doi mondial pe 9 mai. evident, pe 8/9 mai a fost invinsa Germania, si s-a sfarsit razboiul in Europa. Iar WWII a luat sfarsit pe 2 septembrie. oricum aceasta mic eroare tehnica nu schimba esenta celor spuse.

25.04.2010
Asistență pentru absorbtia de practici bune, asimilarea valorilor UE, atragerea fondurilor de integrare

Semnat de  Vasile Botnaru
Experții Daniel Diviricean și Nicu Popescu despre miza misiunii de consiliere a Uniunii Europene la Chișinău

Europa Liberă: Dacă ar fi să formulăm, la modul general, cu ce se ocupă consilierii? Şi avem astăzi în Studiou un reprezentant al echipei de consilieri din partea Uniunii Europene şi un consilier, care vine din Uniunea Europeană, originar din Republica Moldova, Nicu Popescu. Un foarte bun cunoscător al realităţilor moldovene, dar care ştie foarte bine cum poate joncţiona cu Uniunea Europeană. Ce ar trebui să facă această echipă ca unul: aşa cum scrie în Caietul de sarcini, să fie absorbită asistenţa externă, şi doi: ca să simtă fiecare cetăţean că această asistenţă este în beneficiul lor. Domnul Daniel Diviricean? (more…)

astazi – hiking la tara. intre timp retusez si corectez ultimele nuante din carte. astazi – capitolul 3 pe transnistria. nu sunt prea multumit de capitolul pe georgia (pare incoerent, si nu e blog) si mai ales de concluzii (they don’t fully make sense).  mai am doua week-enduri sa o termin. altceva. daca tot recomand carti – iata inca una: rory stewart – the places in between. tipul a traversat afganistanul pe jos in ianuarie 2002, imediat dupa caderea talibanului.  norul de cenusa islandez. miercuri trebuia sa merg la bruxelles… nu mai sunt sigur daca reusesc :(  din lipsa de timp – incep sa twittuiesc. e mai simplu sa o fac de pe telefon.

Istanbul. Rumeli Hisari, alias the Throat Cutter. Constantinople : the last great siege citita recent. No, de istanbul poti scrie multe. Notiunea de stat… in 1452 mehmet cuceritorul a construit cetatea rumeli la 10 km de constantinopol. Ceva mai la nord, pe bosfor. Pe partea asiatica – vis-a-vis de rumeli hisari – din 1392 statea cetatea anadolu hisari. Ambele construite pe teritoriu turcesc. Astazi ambele cetati fac parte din Istanbul. Tot pe atunci teritoriul imperiului bizantin consta din urmatoarele petici – constantinopol, trabzon (pe marea neagra la hotar cu georgia/ajaria) si peloponesul (peninsula sudica din Grecia). si cam atat. deci imperiul bizantin, la acea data, consta dintr-o capitala, cu o provincie la vreo 1000 km la sud-vest, si alta provincie la 1000 km la est de capitala. iar la 10 km de capitala era teritoriu otoman (de vreo 100 de ani). iata harta.  cu siguranta notiunea de stat, continuitate teritoriala etc. insemnau ceva diferit pe atunci. (la fel si cu apartenenta etnica sau religioasa – or victoria turcilor s-a datorat si in mare parte tunarului maghiar crestin orban). si un blog util – Rumeli Observer.

Dupa o saptamana la Bruxelles – conferinta donatorilor, 1.9 miliarde euro (juma granturi, juma credit), cateva idei razlete… S-a lucrat mult pentru a convinge timp de 6 luni. Peste 6 luni – vom fi intrebati care sunt progresele. Promisiunile de asistenta s-au facut in baza unor promisiuni de reforme. Pana acum s-au elaborat strategii si power-pointuri, iar incepe partea mai grea.

Moldova are donatori, dar are si mai mare nevoie de (mai multi) investitori. Cu donatorii poti supravietui, dar inca nu am auzit de nici un stat prosper edificat cu ajutorul donatorilor. Donatorii sunt un fel de colac de salvare, dar daca vrei o nava cu care mergi inainte (sa construiesti un model economic functional) – ai nevoie de investitori. Cu investitorii in Moldova… hm. insuficient. Mediul de afaceri, criza economica mondiala, dificultatile in procesul de inregistrare al companiilor sau obtinerea permiselor de sedere/munca pentru investitorii straini, costurile la biletele de avion, coruptia, etc. Daca acestea raman tot asa cum sunt acum – ramanem si in continuare cu gradul de investitii pe care il avem – unul din cele mai joase din Europa. Si in acest caz evident apare intrebarea, dar peste 3-4 ani ce facem? Tot la conferinta donatorilor mergem?