Corneliu Rusnac, moderator IMEDIA: Bună ziua stimaţi ascultători! Sunt Corneliu Rusnac şi vă salut la o nouă emisiunii de sinteze şi dezbateri pe teme de politică externă, emisiune realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politică Externă şi finanţată de Fundaţia Friedrich Ebert.

Tema emisiunii noastre de astăzi va fi consacrată relaţiilor R. Moldova cu Federaţia Rusă ţinând cont de faptul că în ultimul timp în raporturile Chişinău cu Moscova au apărut unele elemente de tensiune. Invitaţii noştri din studio sunt dl Nicu Popescu, Consilier al Primului Ministru pe probleme de politică externă şi dl Victor Chirilă, Director Executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă. Bună ziua şi bine aţi venit la emisiunea noastră!

Aşadar, cum pot fi calificate relaţiile dintre R. Moldova şi Federaţia Rusă la ora actuală. Dl Popescu?

1. Relaţiile dintre R. Moldova şi Federaţia Rusă la ora actuală

Nicu Popescu, Consilier al Primului Ministru pe probleme de politică externă: Cred că relaţiile dintre R. Moldova şi Federaţia Rusă au un potenţial de dezvoltare foarte mare. Atât Rusia cât şi Moldova doresc să dezvolte acest potenţial. Ne dorim un partenerial care ar servi interesele economice şi politice ale ambelor state şi, sunt sigur că atât Rusia cât şi Moldova îşi doresc relaţii mai bune decât le au în acest moment.

Corneliu Rusnac: Dl Chirilă?

Victor Chirilă, Director Executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă: Din perspectiva mea cred că relaţiile moldo-ruse sunt, din păcate, imprevizibile. O demonstrează acest ultim scandal legat de Decretul emis de dl Mihai Ghimpu cu privire la comemorarea ocupaţiei sovietice şi, desigur, declaraţiile şi acţiunile care au urmat din partea Federaţiei Ruse, declaraţii foarte dure la adresa R. Moldova şi mai ales a Alianţei. Alianţa este învinuită de faptul că a transformat ţara noastră într-o zonă de destabilizare regională plus la aceasta Federaţia Rusă din nou a recurs la sancţiuni economice, chiar dacă să presupunem că într-adevăr vinul nostru conţine o substanţă inadmisibilă pentru importul ei în Rusia. Cu toate cestea, cred, că sancţiune impuse de Federaţia Rusă vis-a-vis de importurile de vin din R. Moldova au un subtext politic şi acest lucru este inadmisibil dacă se doreşte construirea unui parteneriat de încredere între ambele capitale, mă refer la Moscova şi Chişinău.

Corneliu Rusnac: Haideţi să le luăm pe puncte problemele care au apărut în ultimul timp în relaţiile dintre Chişinău şi Moscova şi să începem cu Decretul dl Preşedinte Interimar, dl Mihai Ghimpu, prin care ziua de 28 iunie 1940 a fost declarată zi a ocupaţiei sovietice. Aţi spus-o chiar dvs. după acest Decret exportatorii de vin moldovenesc în Rusia au început să întâmpine, iarăşi, probleme. Ca şi în 2006, Serviciul sanitar rus a descoperit în vinurile moldoveneşti substanţe nocive, iar şeful acestui serviciu, Ghenadie Onishenko a lansat o serie de declaraţii mai mult de ordin politic decât tehnic la adresa actualei puteri de la Chişinău. Cum poate fi comentat acest război al vinurilor, acest nou război al vinurilor? Dl Chirilă?

2. Decretul Preşedintelui Interimar, Mihai Ghimpu şi problemele exportatorilor de vinuri moldoveneşti în Rusia

Victor Chirilă: Acest război al vinurilor cred că este o acţiune disproporţionată din partea Federaţiei Ruse şi cred că s-a recurs la acest nou şantaj economic pentru a determina liderii politici de la Chişinău, în special liderii Alianţei, să devină mai pragmatici decât dânşii încercau să demonstreze că sunt. Iată că, de fapt, Decretul dlui Ghimpu a adus pe scena dialogului politic dintre Moscova şi Chişinău un subiect foarte delicat, un subiect legat de istorie, un subiect văzut diferit la Moscova şi la Chişinău. Moscova a fost deranjată de acest lucru şi a hotărât să ne înveţe o lecţie. Ori, mi se pare că această acţiune a Moscovei este o implicare directă în treburile interne ale ţării noastre. Într-adevăr, chiar şi în R. Moldova subiectul ocupaţiei sovietice este un subiect delicat, un subiect care împarte societate în, cel puţin, două tabere. Cu toate acestea, s-a demonstrat, în cele din urmă, prin Decizia Curţii Constituţionale, că acest subiect poate fi tranşat de către instituţiile R. Moldova şi poate fi soluţionat doar utilizând cadrul intern, legal şi politic fără a avea incursiuni, influenţe, presiuni din partea unor state vecine sau mai îndepărtate. De aceia cred că această reacţie dureroasă din partea Federaţiei Ruse a fost una inutilă până la urmă şi acest subiect s-ar fi putut mult mai uşor de depăşit dacă Federaţia Rusă ar fi fost mult mai calmă şi mai moderată în reacţii.

Corneliu Rusnac: Dl Popescu cum poate fi comentat acest nou război al vinurilor?

Nicu Popescu: Vreau să fac câteva precizări. În nici un caz nu este vorba despre un nou război al vinurilor. Într-adevăr, există câteva probleme foarte serioase cu livrările vinului moldovenesc pe piaţa Federaţiei Ruse, nu este vorba în nici un caz de război şi însăşi cuvântul război presupune o intensitate a tensiunilor mult mai mare, ori ştim foarte bine, chiar acum doi ani am urmărit live, pe televizor, ce însemna un război în cazul Rusiei şi Georgiei şi refuz cu desăvârşire să folosesc termenul război atunci când ne referim la relaţiile moldo-ruse. Există într-adevăr, dificultăţi însă preocuparea principală a Guvernului este să le depăşim. Principala preocupare a Guvernului ţine de asigurarea şi salvarea acelor locuri de muncă, celor zeci de mii de oameni care sunt implicaţi în industria vinului, acelor companii care au luat credite, care doresc să-şi dezvolte aceste afaceri, dorim să sprijinim aceste companii şi din perspectiva Guvernului principala preocupare ţine anume de viaţa şi calitatea vieţii a cetăţenilor noştri care sunt implicaţi în această ramură foarte importantă a economiei naţionale. Anume prin această prismă Guvernul încearcă să rezolve această problemă prin dialog direct cu Federaţia Rusă. Cât despre Decretul Preşedintelui Interimar, Mihai Ghimpu, iarăşi, cred că pe lângă faptul că ne ciocnim de o situaţie faţă de care Federaţia Rusă are o anumită interpretare a istoriei din această regiune şi o bună parte din…sau cea mai mare parte a societăţii din R. Moldova are o altă interpretare a istoriei ne mai şi ciocnim de o situaţie în care, R. Moldova pe interior nu are un consens asupra istoriei. Cred că este foarte bine să discutăm aceste lucruri dar, este la fel de important să menţinem acea unitate a clasei politice pentru că doar în condiţiile unei mai mult sau mai puţin unităţi a clasei politice vom putea europeniza Moldova în baza acelor standarde europene pe care vrem să le implementăm în R. Moldova. Iarăşi, adevărata miză în procesul de europenizare a R. Moldova ţine în primul rând de unitatea clasei politice, de unitatea Alianţei pentru Integrare Europeană pentru că numai, astfel, vom putea aduce Moldova mai aproape de Uniunea Europeană.

Corneliu Rusnac: De ce totuşi Rusia se arată aşa de sensibilă în ceia ce priveşte data de 28 iunie 1940, mai ales că Pactul Ribbentrop-Molotov în urma căruia Basarabia a fost anexată de către URSS a fost condamnat încă în Uniunea Sovietică. Dl Popescu?

Nicu Popescu: Am început de la faptul că R. Moldova nu are o interpretare comună în plan social, a evenimentelor din acea perioadă dar, iată că Federaţia Rusă are nişte dezbateri, bănuiesc chiar şi mai intense referitor la propriul său trecut. Nu este de mirare, practic toate statele din Europa Centrală şi de Est au trecut şi continuă să treacă prin momente foarte dificile de redefinire a istoriei. Ştim şi de faptul că în România persoana Mareşalului Antonescu este o persoană controversată pentru care există diviziuni în societate. În Ungaria este vorba de Generalul Horthy care, iarăşi, nu este un element care ar unifica naţiunea. Vedem cât de aprinse au fost dezbaterile în Ucraina referitoare la Holodomor, la foamea din anii 1933-1934 care divizează clasa politică. Da, problemele de istorie sunt foarte sensibile în această regiune, atât în Moldova cât şi în Ucraina sau Rusia, statele, deseori, reacţionează foarte bolnăvicios la aceste gesturi simbolice. Este un lucru regretabil dar, este un lucru pe care îl observăm, practic, în fiecare stat din Europa Centrală şi de Est inclusiv Balcanii. În acest sens este, după cum spuneam, lucru regretabil dar, bănuiesc că va mai dura un deceniu două până vom putea dezbate aceste subiecte sensibile de o manieră mai calmă. Din perspectiva Guvernului R. Moldova dorim să discutăm acest lucru calm pentru că succesul R. Moldova ca stat depinde de acel răgaz politic, inclusiv în politica externă, care ne-ar permite să ne apropiem cât mai mult de UE.

Corneliu Rusnac: Dl Chirilă?

Victor Chirilă: Consider că Rusia nu a renunţat la ideea recâştigării influenţei asupra spaţiului fost Sovietic. Sunt de acord că există această dezbatere asupra trecutului şi asupra viitorului Rusiei în societatea rusă. Sunt opinii diferite. Societatea rusă încă nu a decis asupra viitorului, în ce direcţie se va orienta Rusia. În acelaşi timp, cred că actuala elită politică îşi doreşte foarte mult ca această regiune în care ne aflăm să rămână sub influenţa Moscovei. Ea priveşte cu îngrijorare şi suspiciune intenţiile UE de a atrage tot mai mult Ucraina, R. Moldova, Belorusia, statele din Caucaz într-o relaţie care să presupună un parteneriat economic, politic, social mai strâns între UE şi statele din Europa de Est. Lucrul acesta, cu siguranţă, Rusia nu îl va înghite şi a fost demonstrat prin diferite declaraţii. Chiar dacă actualmente, politicienii ruşi au un discurs mult mai moderat şi mai înţelegător. Aceasta este doar la suprafaţă. Esenţa nu s-a schimbat. Recent a fost semnat Actul privind crearea Uniunii Vamale care cuprinde Kazahstan, Rusia şi Belorusia. Intenţia Moscovei este de al transforma într-un pol de atracţie, de integrare regională pentru celelalte state, foste membre ale Uniunii Sovietice, de al transforma într-o iniţiativă politică nu doar de esenţă economică, de a crea un nou spaţiu economic şi politic cu centrul la Moscova. Lucrul acesta nu trebuie să-l scăpăm din vedere. Cred însă că ultimele evoluţii, ce au urmat după Decretul dl Ghimpu, de fapt, ne atrage atenţia şi scoate în evidenţă un fapt foarte trist că pragmatismul pe care s-a axat în ultimele luni, în ultimul an, mai bine zis, guvernarea de la Chişinău nu este credibil la Moscova. Moscova a încercat de mai mult ori să pună la îndoială credibilitatea noii guvernări. Fie cu ocazia organizării Summit-ului CSI de la Chişinău de anul trecut, fie în cadrul consultărilor moldo-ruso-ucrainene pe problema transnistreană. Rusia mereu insistă ca R. Moldova să recunoască Transnistria ca parte egală. Il vedem pe dl ambasador de la Chişinău foarte activ în aşi exprima nedumerirea, nemulţumirea faţă de unele acţiuni ale Guvernului. Vedem cât de activă este Mitropolia Moldovei în ultimul timp în a promova o agendă pro-rusească în ţara noastră. Vedem că apar unele partide şi unele figuri politice care sunt asociate direct cu Moscova la Chişinău. Anumite fundaţii ruseşti şi-au activat prezenţa, activitatea şi acţiunile în R. Moldova, mai ales când este vorba de interacţiunea cu societatea civilă, cu acea parte a societăţii civile care nu recunoaşte sau nu are ca obiectiv primordial integrarea europeană dar, priveşte integrarea europeană prin prisma Rusiei. Toate aceste lucruri se fac sub paravanul aşa-zisului pragmatism moldo-rus şi ar fi o miopie să neglijăm toate aceste tendinţe. Pe de altă parte, acest pragmatism ne-a adus un răgaz practic care s-a sfârşit odată cu Decretul lui Mihai Ghimpu, ceia ce demonstrează că Rusia nu ne va lăsa să avem acel răgaz de lungă durată pentru a ne consolida pe drumul de integrare europeană fără a avea obstacole. Rusia nu este interesată într-o astfel de evoluţie.

Cred că tot ce s-a întâmplat în contextul acestui Decret a fost doar un pretext folosit de Rusia pentru aşi anunţa poziţia sa reală care, până nu demult, era neclară la Chişinău. Rusia, de fapt, până la Decretul dl Ghimpu avea o poziţie de espectativă, de aşteptare. Iată că, în cele din urmă, vedem care este poziţia reală a Federaţiei Ruse şi mă tem că toate aceste hărţuiri, fie economice, fie politice, se vor intensifica în săptămânile şi în lunile ce urmează pentru că ne apropiem de un referendum care nu este văzut cu ochi buni la Moscova, ne apropiem de alegeri parlamentare şi prezidenţiale, care este o ocazie pentru Federaţia Rusă de aşi avansa propria agendă şi de a susţine venirea la putere a unor forţe mult mai flexibile şi mult mai înţelegătoare în raport cu Federaţia Rusă. Din propria mea perspectivă, cred că se impune o reevaluare a poziţiei noastre faţă de Moscova. Nu în sensul confruntării dar, în sensul reajustării obiectivelor şi a mecanismelor de atingere a acestor obiective. Nu putem să promovăm un pragmatism care înseamnă doar evitarea problemelor sensibile în raport cu Federaţia Rusă sau mereu să căutăm îngăduinţa Moscovei faţă de noi.

Nicu Popescu: Nimeni nu se ocupă de căutarea îngăduinţei şi pragmatismul R. Moldova nu este un pragmatism adoptat de dragul relaţiilor cu Federaţia Rusă sau cu China sau cu SUA. Este un pragmatism de dragul R. Moldova care serveşte în primul rând în interesul R. Moldova şi acest pragmatism, dacă doriţi, se manifestă, în primul rând, în relaţiile noastre cu UE care continue să fie cea mai importantă direcţie strategică pentru noi şi îmi dau seama foarte bine de faptul că subiectul emisiunii de astăzi ţine de Rusia dar, dacă ne uităm la acele realităţi economice, politice atunci vom vedea că R. Moldova se mişcă cu paşi semnificativi şi rapizi în direcţia UE. Să vă dau doar câteva cifre: bunăoară comerţul nostru extern, al R. Moldova peste 50% revine UE, circa 17-18% din comerţul nostru extern revine Federaţiei Ruse, ori UE este un partener de trei ori mai mare decât Federaţia Rusă. Iarăşi, ne-am referit la problema vinului, însă, vreau să vă spun că producţia vinului constituie doar 1,6% din produsul intern brut al R. Moldova. Evident mai există câteva industrii aferente, sectorul bancar este conectat la situaţia din sectorul viticol, transportatorii dar, însăşi această sumă de 1,6% din PIB este o sumă semnificativă, mare dar, nu putem spune că vine sfârşitul lumii în condiţiile în care sectorul nostru viticol s-a ciocnit de anumite probleme.

Şi altceva vreau să vă spun, bunăoară, deja R. Moldova are o cotă de export al vinului în UE şi această cotă anuală a fost acoperită în proporţie de 83% în doar 6 luni. Acest lucru arată că R. Moldova poate produce vinuri de calitate, le poate exporta în UE că de fapt noi am putea exporta mai mult vin decât ne permite în acest moment această cotă şi din această cauză, principala noastră prioritate este inclusiv să diversificăm piaţa de vinuri pentru că R. Moldova are acest potenţial şi cu siguranţă o vom face. Acest lucru presupune investiţie de timp, presupune lucru serios şi nume din această perspectivă, şi nu mă tem să folosesc cuvântul pragmatism, care, uneori, am impresia că începe să adopte anumite conotaţii negative pentru că preferăm să ne ocupăm de diversificarea pieţelor R. Moldova, de europenizarea R. Moldova, de dialogul pe vize cu UE în loc de a ieşi pe baricade, de a ne lansa în discuţii interminabile despre istorie pentru că, de fapt, ne referim la ideea că există un anumit număr de persoane în Guvernul R. Moldova care sunt forţele motrice a reformelor. Şi acum trebuie să ne gândim foarte clar, în ce direcţie este mai bine ca aceste persoane să-şi canalizeze energia politică. Să ieşim pe baricade, să facem declaraţii tari, care nu ştiu, prind bine la câteva procente din populaţie sau ca acest timp şi această energie politică să fie investită în adevărata europenizare a R. Moldova. Eu personal, prefer să mă ocup de vize, de procesul de liberalizare a vizelor pentru cetăţenii R. Moldova şi doar ultimele săptămâni, practic de 2-3 ori pe zi, de exemplu, ca să vă dau un simplu exemplu, avem şedinţe în care discutăm ce facem cu gestiunea frontierei, cum accelerăm introducerea paşapoartelor biometrice, cum conectăm toate punctele de grăniceri la un sistem aşa-numit TETRA care ne va permite, iarăşi, să îndeplinim un din condiţiile impuse de UE. Cred că pentru binele R. Moldova, pentru binele cetăţenilor R. Moldova este mai bine ca acest timp, această energie politică pe care o avem în R. Moldova să fie investită în aceste detalii tehnice, uneori plictisitoare care ne vor permite să aducem Moldova mai aproape de UE.

Corneliu Rusnac: Recent în presa din Germania, Marea Britanie şi Italia au apărut, aproape concomitent, o serie de articole critice la adresa faptului că România ar acorda un număr mare de cetăţenii originarilor din R. Moldova. Autorii acestor articole se arătau îngrijoraţi de faptul că moldovenii cu paşapoarte româneşti ar putea invada UE în căutarea unui loc de muncă în perioada când rata şomajului este înaltă în UE. Pe de altă parte, statisticele arată că numărul moldovenilor plecaţi în străinătate variază în ultimii 10 ani în jurul cifrei de 600 000 şi că posibilitatea de a obţine cetăţenia românească nu pare să influenţat prea mult această cifră. Totuşi cum se explică apariţia acestor articole în presa occidentală, mai ales că unii analişti de la noi întrevăd aici mâna Rusiei, ca să zic metaforic, care ar fi deranjată de faptul că România acordă multor cetăţeni români cetăţenia sa. Dl Chirilă?

3. Apariţia articolelor critice la adresa faptului că România ar acorda un număr mare de cetăţenii originarilor din R. Moldova.

Victor Chirilă: Cu siguranţă este o acţiune coordonată. Cine? Este greu să spun. Putem face speculaţii nenumărate la acest subiect. Trebuie să înţelegem că nu doar Rusia priveşte cu ochi mai puţin buni această iniţiativă a României dar, sunt persoane, grupuri, politicieni din UE care nu privesc cu ochi indulgenţi această iniţiativă. De aceia cred că trebuie să ne concentrăm nu atât asupra cine stă în spate cât asupra mesajului pe care îl transmit aceste articole. Mesajul este unul foarte îngrijorător pentru cetăţenii R. Moldova, îngrijorător pentru că sunt anumite forţe, politicieni, grupuri de interese care ar dori ca R. Moldova sau cetăţenii ei să rămână închişi într-un ţarc. Ei neagă sau nu privesc în ansamblu întreaga situaţie în care ne aflăm. Sunt peste 300 000 de cetăţeni ai R. Moldova în UE şi majoritatea lor sunt oameni care lucrează în mod legal deja în statele membre ale UE, plătesc taxe care se duc la bugetele acestor state, au permis de lucru legal, mulţi din ei, în special tinerii au deja familii, copii lor frecventează şcolile, grădiniţele din statele respective, vorbesc limba statului în care se află, părinţii lor învaţă limba, se integrează în societate. Iată această parte a problemei nu este reflectată. De fapt, noi pierdem, R. Moldova pierde pe urma acestei emigrări legale sau ilegale şi câştigă Italia, care se pomeneşte cu o nouă generaţie de tineri care se integrează uşor, acceptă tradiţiile şi respectă legile. Iată cine câştigă, Italia, Portugalia, Irlanda şi cred că este în folosul acestor state ca situaţia lor, acestor cetăţeni să fie clar legalizată în aceste ţări. De aceia mi se pare un pic maliţioasă această campanie, aceste articole mi se par maliţioase şi rău voitoare la adresa R. Moldova, ele nu redau întreaga problemă aşa cum este ea. Nu se referă, de exemplu şi la acele cetăţenii pe care le acordă Rusia şi Ucraina, care combinate sunt mai multe decât cetăţeniile, paşapoartele oferite de România. Spre deosebire de cetăţeniile pe care le oferă Rusia cetăţenia României oferă cetăţenilor noştri dreptul nu doar de a călători liber în spaţiul UE dar, de a munci legal, de a învăţa legal în spaţiul UE. Plusul este enorm şi nu trebuie de văzut acest proces ca o încercare de a aduce R. Moldova pe uşa din spate în cadrul UE. Acest lucru nu se va întâmpla. Pentru că ştim foarte clar că există criterii bine stabilite care vizează nu doar cetăţenii dar întreaga ţară. Dacă ţara nu este pregătită cu instituţiile sale şi cu legislaţia sa să facă faţă acelor cerinţe care sunt înaintate de UE cu siguranţă R. Moldova nu va adera. În acelaşi timp, cetăţenii R. Moldova doresc să fie parte a comunităţii europene şi dreptul lor este legal, este constituţional şi nu cred că această deschidere din partea României pune la îndoială sau subminează suveranitatea, independenţa R. Moldova. Dimpotrivă, oferindu-le această posibilitate ei contribuie la dezvoltarea şi economică şi socială şi la consolidarea politică a ţării noastre.

Corneliu Rusnac: Dl Popescu?

Nicu Popescu: Cred că nu trebuie să exagerăm nici importanţa acestui val de publicaţii şi să le vedem într-un context mult mai larg. Or, ceia ce am văzut este că într-o serie de publicaţii de dreapta din UE au apărut câteva articole despre, care printre altele mai făceau referinţă la R. Moldova, însă adevărul este că o bună parte din aceste ziare şi publicul de dreapta din UE este foarte preocupat de probleme de emigraţii. Dacă luaţi aceste ziare care au scris despre problema cetăţeniei româneşti, veţi vedea că aceste ziare de trei, patru ori pe săptămână scriu despre migraţia legală şi ilegală în UE şi au o politică foarte fermă anti-imigraţionistă şi, în cest context, aceste ziare cu regularitate critică Marocul, Tunisul, Egiptul, Malta, uneori Italia este criticată pentru o politică prea relaxată, Spania este criticată pentru amnistiile oferite emigranţilor, noile state membre sunt criticate. În ianuarie a fost un val de publicaţii despre Macedonia, ţin să vă amintesc că din decembrie anul trecut UE a eliminat vizele pentru Serbia, Macedonia, Muntenegru, şi o lună, două după acest lucru a fost, iarăşi, un val de presă care spunea că în urma liberalizării regimului de vize pentru statele din Balcani e o nouă avalanşă de emigranţi, lucru neconfirmat mai târziu. Iată că în această dinamică de a scrie cu regularitate şi cu ostilitate despre emigrarea în UE a nimerit şi acest caz specific al relaţiei moldo-române dar, iarăşi, vă invit chiar astăzi să mergeţi pe pagina Daily Telegraph sau Il Giornale şi veţi vedea în ultimele trei zile un alt articol despre emigraţie. Din păcate este un subiect foarte sensibil pentru UE, un dosar foarte problematic. Ştim că forţele de dreapta, anti-imigraţioniste, obţin foarte multe voturi la alegeri, şi în Olanda şi în Austria şi în Germania uneori, deşi mai puţin. Da, este o problemă europeană. Moldova este văzută în aceste discursuri nu prin prisma unei probleme personale cu ţara R. Moldova sau cu moldovenii ca cetăţeni ai acestui stat ci cu imigraţia în general. Indiferent de unde vine această imigraţie. În al doilea rând, dacă iarăşi ne referim la cazul cetăţeniilor româneşti, eu personal observ că este, deja, al treilea sau al patrulea val de publicaţii referitor la acest subiect. Aproximativ odată pe an există un val de publicaţii în care un jurnalist, probabil în lipsă de subiecte vara îşi mai aduce aminte de faptul că preşedintele Băsescu ar fi declarat cândva că 800 000  de mii de cetăţeni ai R. Moldova doresc să obţină cetăţenia română, îşi aminteşte de acest lucru, îl menţionează într-un nou articol, alţi jurnalişti preiau acest subiect şi, astfel, primim o avalanşă de publicaţii despre un subiect foarte specific, avalanşa trece, peste două săptămâni toţi uită şi aceiaşi jurnalişti şi aceleaşi ziare scriu despre alte subiecte. Şi dacă ne referim din perspectivă europeană la procesul de paşaportizare în acest spaţiu, în fond, eu înţeleg de ce acele forţe politice sau acei jurnalişti care sunt preocupaţi de problema imigraţiei nu îi interesează procesul de paşaportizare de către Rusia sau Ucraina în R. Moldova pentru simplul fapt că un paşaport rusesc sau un paşaport ucrainean nu afectează valurile şi fluxurile migraţionale din UE, pe când obţinerea unui paşaport românesc, oferă posibilitatea de a călători în UE. Aceste articole sunt regretabile. Au o anumită tentă xenofobă în ele. Acest lucru ne displace dar, continuăm să lucrăm. Aceste probleme vor fi eliminate odată cu eliminarea vizelor Shengen pentru cetăţenii R. Moldova şi pentru a obţine această perspectivă, eu prefer să ignor aceste articole şi să ne focusăm pe acele lucruri pe care trebuie să le facem noi în Moldova şi care ne vor permite să putem călători fără vize în spaţiul UE într-un viitor previzibil.

Corneliu Rusnac: Cum credeţi că vor evolua pe viitor relaţiile cu Rusia ţinând cont şi de faptul că deja am intrat în campanie electorală, mai întâi pentru referendum, mai apoi pentru parlamentare şi eventual pentru prezidenţiale? Dl Popescu?

4. Evoluţia relaţiilor dintre Federaţia Rusă şi R. Moldova

Nicu Popescu: Acest lucru depinde şi de Rusia şi de rezultatul alegerilor de la noi dar, cred că acest viitor al relaţiilor cu Rusia depinde, în mare parte, de cum va ieşi Rusia din criza economică. Nu trebuie să ne focusăm pe situaţia noastră foarte mică, foarte locală, şi să vedem evoluţia politicii externe ruse doar prin prisma R. Moldova. Evoluţia politicii externe ruse depinde, în mare măsură, de cum iese Rusia din această criză economică. Dacă Rusia, totuşi, îşi cristalizează acest discurs actual care spune că modernizarea Rusiei se poate face doar printr-un parteneriat cu SUA şi UE, sunt nişte mesaje trimise recent de preşedintele Medvedev. Deocamdată nu ştim dacă aceste mesaje vor deveni realitate în politica din Federaţia Rusă. Sperăm ca acest lucru să fie aşa, şi iată, în acest context se va înscrie şi R. Moldova. Lecţia principală pe care o învaţă Federaţia Rusă în urma crizei economice este că doar prin integrare în spaţiul valoric occidental Rusia se poate moderniza şi poate supravieţui ca stat, cel mai mare stat ca teritoriu din lume, atunci şi relaţiile cu R. Moldova sunt sigur că se vor mişca într-o direcţie bună. Dacă Rusia învaţă o lecţie opuse, crede că în urma acestei crize occidentul nu mai este atât de important, că ar trebui să-şi întărească aşa-numita economie suverană, aşa-numita democraţie suverană, atunci bănuiesc că relaţiile dintre Moldova şi Federaţia Rusă vor continua să se ciocnească de dificultăţi. Da, iarăşi, după cum vă spuneam, viitorul Moldovei nu depinde de Federaţia Rusă, depinde, în primul rând de R. Moldova. Ori, iarăşi, să revenim la subiectul popular al vizelor, a vinului. R. Moldova îşi face temele de acasă, produce vin de calitate, investeşte în marketing bun în UE sau în Canada, introduce paşapoarte biometrice, asigură circulaţia la frontieră. Aceste sunt lucruri asupra cărora Rusia nu are influenţă directă. Dacă R. Moldova îşi face temele pe acasă de o manieră impecabilă, atunci viitorul său va depinde în primul rând de succesele sale interne, de succesele sale de europenizare nu de direcţia în care va merge sau nu va merge Federaţia Rusă.

Corneliu Rusnac: Dl Chirilă?

Victor Chirilă: Consider că politica noastră faţă de federaţia rusă trebuie reajustată. Pragmatismul este bun dacă el are nişte obiective clare. În cazul de faţă obiectivele nu unt atât de clare. Desigur, este important să ne asigurăm că avem răgazul necesar din partea Federaţiei Ruse pentru a ne ocupa cât mai mult de integrarea noastră europeană, de a ne moderniza economia, de a ne consolida democraţia, de a ne armoniza legislaţia şi instituţiile noastre cu cele ale UE pentru că aici şi în acest fel se va decide soarta ţării noastre. Totuşi, cred că politica noastră nu trebuie să depindă de mofturile unor politicieni de la Moscova. Relaţia personală cu anumiţi politicieni de acolo este importantă, însă ea, în condiţiile actuale se poate transforma într-o pârghie de influenţă din partea Federaţiei Ruse, aceasta este pe de o parte. Pe de altă parte, cred că Chişinăul trebuie să facă clară poziţia sa faţă de Kremlin. Desigur, avem obiective comune dar, este important să le vedem, să le împărtăşim în acelaşi fel. De asemenea, R. Moldova nu este o ţară controlată doar de un singur partid cum este Rusia Unită. De acum încolo vom avea coaliţii, iar în coaliţii întotdeauna sunt diferite voci, sunt diferite interese, sunt diferite viziuni asupra viitorului, evenimentelor istorice care ne-au influenţat evoluţia. Lucrul acesta nu ar trebui să fie folosit de Federaţia Rusă pentru aşi exprima de fiecare dată nemulţumirea prin sancţiuni economice. Aceste dezbateri din R. Moldova constituie un proces firesc caracteristic unei societăţi democratice. Insă, dacă ele sunt ridicate la nivel de obstacole între state, atunci probabil că ceva trebuie schimbat în relaţia cu respectivul stat. În cazul dat, vorbim de Federaţia Rusă. De aceia, cred că după alegerile parlamentare şi prezidenţiale din toamnă va fi nevoie de o nouă strategie faţă de Moscova, o strategie care să fixeze clar obiectivele pe care trebuie să le urmărim, obiective pe care ar trebui să le urmărim în comun cu Federaţia Rusă, să ne precizăm mecanismele de obţinere a acestor obiective dar, de asemenea, să fixăm clar principiile şi regulile de care ne conducem cu Rusia. Da, este greu să aştepţi de la Rusia că va respecta aceste reguli. Este important pentru noi ca ele să fie clare pentru partenerii noştri occidentali pentru a nu fi blamaţi că tensionăm relaţiile cu importantul partener estic. Avem nevoie de un parteneriat stabil, durabil cu Federaţia Rusă, dar un parteneriat care să aibă nişte obiective pe care noi să le îndeplinim într-o perioadă clară de timp.

Problematica transnistreană ar putea fi esenţa unui astfel de parteneriat. Totul depinde, cum a spus şi dl Popescu, de cum va ieşi Rusia din această criză. Dacă ea va înţelege că parteneriatul cu UE şi SUA este mult mai important atunci şi viziunile de soluţionare a acestei probleme, problemei transnistrene, se vor apropia, vor găsi un numitor comun. Din păcate, actualmente, în ciuda apropierii federaţiei Ruse de UE şi SUA nu se observă această apropiere de viziuni. Prin urmare, este nevoie să ne pregătim pentru situaţii complicate şi în viitor cu Rusia şi să facem tot posibilul ca acele pârghii politice, economice pe care le utilizează Federaţia Rusă pentru aşi impune propria voinţă în R. Moldova să le diminuăm din importanţă. Cum? Modernizând sectorul viticol, prin măsuri radicale, uneori făcând abstracţie de conjunctura politică din R. Moldova, conjunctura electorală. Dacă anumiţi exportatori sun vinovaţi de faptul că vinul exportat în Federaţia Rusă nu este de calitate atunci trebuie luate măsuri drastice, de lipsit aceşti exportatori de licenţă de export, de restructurat această întreprindere, de găsit posibilităţi de atragere a investitorilor străini în R. Moldova, în special din spaţiul UE şi de angajat companii de distribuire a vinului din SUA şi UE care să se ocupe de marketingul vinului nostru pe pieţele SUA şi UE şi nu de lăsat cetăţenii R. Moldova care, din păcate, vedem că se ocupă mai mult de buzunarul propriu. Iată aceasta înseamnă o strategie reală în raport cu federaţia Rusă. Nu trebuie să personalizăm relaţia cu Moscova pentru că aceasta, în cele din urmă, ne va afecta propria politică, eficienţa propriei politici faţă de Federaţia Rusă.

Corneliu Rusnac: Spre regret, timpul rezervat emisiunii noastre a expirat. Eu vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa la acest program. Stimaţi ascultători, eu Corneliu Rusnac, vă reamintesc că aţi ascultat o emisiune de discuţii pe teme de politică externă realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politică Externă şi finanţată de Fundaţia Friedrich Ebert. Pe curând!