nicu popescu

fost la fabrika ieri. iata emisiunea. s-a discutat faptul ca luna de miere cu UE e pe sfarsite, reforma justitiei, inregistrarea islamului etc.

E oarecum surprinzatoare controversa legata de dreptul musulmanilor de a-si inregistra asociatii in RM. Inregistrarea cultului musulman in Moldova este legala, constitutionala si corecta. Iar argumentele impotriva inregistrarii nu sunt convingatoare. Orice cult religios are dreptul la existenta (si statut oficial inregistrat). Iar competitia intre cultele religioase diverse trebuie sa aiba loc prin cuvinte, argumente si predici, nu in baza agitatiei in strazi si ascunsul in spatele guvernului sau al restrictiilor legale.

Ce spune Constitutia RM?

Articolul 16 din Constitutia RM Articolul 16 din Constitutia RM afirma (2) Toţi cetăţenii  Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor  publice,  fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau  de origine socială.

Articolul 31 din Constitutia RM prevede urmatoarele: (1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să  se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. (2) Cultele religioase   sînt  libere  şi  se  organizează  potrivit statutelor proprii, în  condiţiile legii. (3) În relaţiile  dintre  cultele  religioase sînt  interzise  orice manifestări de învrăjbire.

La fel prevad si angajamentele Moldovei in Consiliul Europei, in relatiile cu UE, ONU si CSI. Daca cineva are pretentii fata de inregistrarea cultului musulman – trebuie sa aiba pretentii in primul de Constitutia RM si sa ceara iesirea RM din Consiliul Europei.

Argumentele false impotriva inregistrarii cultului islamic

Am auzit cateva argumente impotriva dreptului musulmanilor de a-si legaliza activitatile in Moldova. Argumentele in cauza nu sunt convingatoare. Iata de ce: (more…)

s-a discutat mult si bine despre liberalizarea transportului aerian dintre Moldova si UE care va permite mai multor companii sa zboare din si inspre Moldova (atat low-cost, cat si operatori traditionali). s-au facut careva progrese, chiar in pofida elanului ‘reformator’ de la ministerul transportului. unul din aceste progrese recente este Comunicarea Comisiei Europene despre crearea unui spatiu aerian comun Moldova-UE. in urma acestei comunicari UE trebuie sa ofere mandatul de negocieri Comisiei, si apoi incep negocierile (care iarasi vor dura ceva timp – in dependenta de cat de repede va dori RM sa se miste. Georgia a negociat acordul in 8-9 luni, Ucraina il negociaza de vreo 3 ani fara mult succes). Vom vedea cat de repede se va misca Moldova -  dar riscurile unor taraganari sunt destul de mari. Intre timp vedeti mai jos pasajele cheie din raportul Comisiei Europene cu evaluarea situatiei din RM si perspectivele de liberalizare.

Citate din raportul UE (tot ce urmeaza e copy-paste):

“Moldova a negociat acorduri privind serviciile aeriene (ASA) cu aproximativ 20 de țări, din care 16 sunt state membre ale UE (Austria, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, România, Regatul Unit și Ungaria). Aceste ASA cu statele membre ale UE sunt în general destul de restrictive (de exemplu în ceea ce privește aprobarea rutelor, frecvențelor, capacităților aeronavelor sau a orarelor de zbor). Majoritatea acordurilor autorizează desemnarea unui singur transportator aerian de fiecare parte. Așadar, actualul sistem de ASA bilaterale dintre statele membre ale UE și Moldova distorsionează tiparele de trafic, având efecte negative asupra companiilor aeriene și asupra consumatorilor.”

“Biletele de avion pentru zboruri de la Chișinău către destinații din UE (și viceversa) sunt relativ ridicate. Această situație se datorează probabil caracterului destul de restrictiv al ASA și faptului că orașul Chișinău nu este deservit de nicio companie aeriană low-cost. Prin urmare, s-a demonstrat că o parte din cererea de transport aerian a Moldovei este deturnată către aeroporturi din țări vecine, precum România și Ucraina.” (more…)

Interviu cu Nicu Popescu privind Politica Externă a Republicii Moldova la Ora Actuală. Radio Vocea Basarabiei. 08.05.2011.

Corneliu RUSNAC, moderator IMEDIA:  Iată că au trecut aproape 2 ani de când la putere se află actuala coaliţie majoritară, care şi-a anunţat drept obiectiv primordial – integrarea europeană şi UE a susţinut această opţiune a autorităţilor de la Chişinău. L-am întrebat pe domnul Popescu ce impresie a lăsat asupra Bruxelles – ului criza politică prelungită, eşuarea tentativelor de alegere a preşedintelui, tensiunile din ultimul timp din cadrul Alianţei, stagnarea aparentă cel puţin în procesul de reformare. Sprijinul pe care îl acorda UE în primul rând în cadrul Parteneriatului Estic, mai rămâne valabil?

1. Sprijinul acordat Republicii Moldova de UE prin intermediul Parteneriatului Estic

Nicu POPESCU: Fără doar şi poate, Republica Moldova continuă să beneficieze de sprijinul ăsta. Asta este oarecum şi regretabil dar este oarecum normal ca politica din statele Central şi Est Europene deseori trece prin faze ceva mai turbulente, inclusiv în state ca România, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Polonia. Într-un fel nimeni nu s-a aşteptat că Republica Moldova va depăşi această fază de imaturitate sau semi-maturitate politică mai uşor şi mai rapid decât statele Central Europene. Există o anumită doză de toleranţă faţă de tensiunile politice dintr-un stat ca Republica Moldova. Însă partea bună a experienţei statelor Central Europene că tensiunile politice au complicat procesul de reforme dar nu l-au stopat în Europa Centrală care a reuşit să adere deja la Uniunea Europeană. Tensiunile politice nu au fost un impediment insurmontabil pentru procesul de reforme, ele au complicat, dar până la urmă aceste state au reuşit să liberalizeze economia, să reformeze poliţia, să atragă investiţii străine. Şi acest lucru, fără doar şi poate este un exemplu pozitiv. Pe de altă parte, există şi un exemplu mult mai negativ, cel al Ucrainei, în care luptele politice, tensiunile interne, schimbările frecvente de Guvern au subminat integral orice energie internă care ar fi putut duce la reformele necesare apropierii de Uniunea Europeană. Şi vedem că Ucraina în perioada dintre 2004 şi 2010 nu a reuşit să schimbe fundamental modul cum funcţiona statul ucrainean şi a intrat în această zonă gri de dezinteres din partea Uniunii Europene. Republica Moldova se află între aceste două exemple, există şanse ca Republica Moldova, totuşi se poate mobiliza, poate implementa reformele necesare, însă acest lucru nu trebuie luat ca fiind garantat. (more…)

This is a continuation of the previous post on Morocco’s political system.

The 20 February movement

Speaking at an Italian restaurant in Rabat some early-twenties activists from the ’20 February movement’ are saying that ‘We do not feel represented by the existing political parties. We want a monarchy like in Holland. For now we are asking for reforms, not regime change.’ The movement is not a typical youth movement modelled on the type of Otpor in Serbia, Pora in Ukraine or Kefaya in Egypt. Actually the early-20s activists of the Moroccan movement have not even heard of Kefaya. Their movement brings together or is supported by a ragtag of young urban middle class ‘spoiled kids’, the outlawed Islamist movement Al-Adl Wal Ihsane (Justice and Spirituality) and leftists disappointed with the left-wing parties. (more…)

un policy brief scris impreuna cu Andrew Wilson publicat astazi la ECFR despre politica europeana de vecinatate: Turning Presence into Power: Lessons from the Eastern Neighbourhood

[the first part of some of my notes from a recent research trip to Morocco]

The ‘Arab spring’ has not left Kingdom of Morocco untouched. Protesters across the country demand more limits on royal power and less corruption and clientelism around the palace. Few challenge the monarchy itself, but a wide range of forces demand a system where the king ‘reigns, but does not govern’. King Mohammed VI launched a process of constitutional reforms in an attempt to shore up the monarchy’s legitimacy and be seen as responding to the demands of the ‘Arab spring’. Morocco might not face a revolution, but the road ahead for Morocco might still be quite bumpy.

The political system

Morocco’s political system is a strange-ish hybrid. One the one hand it has a dominant monarchy with strong executive powers. The monarchy dominates political and economic life. The king reigns and governs. Yet, Morocco also has a multi-party system, holds regular elections which are judged as relatively free and fair, and has alternating governments. The parties that win most votes at the election are invited to head the government. But while elections lead to changes of government, the winning parties do not really govern. They might be in government, but they don’t govern; and whereas the political pendulum is swinging once in a while, political power did not. (more…)

alte citate din noul machiavelli- memoriile sefului de cabinet a lui Tony Blair:

‘When someone is sacked in the private sector, they leave the firm and are no longer a problem. In politics, they are still there on the back benches and can now exact their revenge by making your life a misery, often in cahoots with a rival who is after the prime minister’s job. Not many CEOs could manage a company if all the sacked directors remained in the boardroom. In politics, the weight of those people builds up over time until eventually  there are more of them than there are supporters of the prime minister on the green benches… That simple equation was in the end what happened to Mrs Thatcher and later for Tony Blair.

Reshuffles are HR exercises and prime ministers have to consider the political balance of the resulting government. If you appoint only your own supporters, you build up resentment among others. If you pass over your supporters too readily, they grow resentful. You also have to be careful who you sack. If you sack too many of your enemies, you will find them organising opposition to you on the backbenches. It is sometimes better to have them in than out… But equally you don’t want perversly to reward people for plotting, or that will convince more of them that attacking the leadership is a safe way to secure a job. You also have to achieve generational balance. If we had promoted too many 2001 or 2005 intakes, those left behind from previous generations, who had soldiered through the years of Opposition, would have assumed that they would never get a job and would have become permanent critics of the government. Equally you cannot leave older ministers too long in place or the younger MPs will grow restive…. The problems are compounded when your rival for the leadership phones all those you have dimissed on the day of the reshuffle, sympathising and saying that he simply does not understand why they have been let go.”