(INTERVIU) Nicu Popescu: „Moldova este practic singurul stat din Parteneriatul Estic care poate speră sa adere la UE”
Într-un interviu acordat reporterului TRIBUNA, Nicu Popescu, director de program la Consiliul European pentru Relaţii Externe de la Londra, fost consilier pe politică externă şi integrare europeană a Primului ministru Vlad Filat, vorbeşte despre ultimele progrese în relaţia dintre Moldova şi UE, dar şi dintre Chişinău şi Tiraspol. De asemenea, expertul se referă la perspectivele de reintegrare a ţării şi de integrare în UE.
T: Moldova a aderat recent la Spaţiul European Aeronautic Comun. Ştim că Dvs., în perioada cînd eraţi consilier al Primului ministru al RM, aţi lucrat mult în această direcţie, de aceea vrem să Vă întrebăm pe cît de important este acest eveniment? Ce se va schimba la modul practic?
N.P.: Da, într-adevăr, am lucrat cu Primul ministru pentru a realiza acest obiectiv de importanţă majoră pentru sute de mii de moldoveni – oameni de afaceri, diaspora şi rudele lor care plăteau nişte preţuri exorbitante pentru a ajunge în Europa. Acum 3 ani era mai ieftin să ajungi de la Milano sau Londra la Beijing sau New-York decît la Chişinău. Acum situaţia s-a schimbat. Efectele Acordului privind spaţiul aerian comun este una dintre măsurile care se face resimţită practic imediat.
Chiar şi pînă la semnarea Acordului, la insistenţa Primului ministru, Guvernul a adoptat o politică mai liberală faţă de companiile străine care vor să zboare în Moldova, fapt care deja a şi dus la scăderea preţurilor la biletele avia. Dacă veţi compara preţurile de acum doi cu preţurile de acum veţi vedea că pe multe curse aeriene din Chişinău spre UE preţurile au scăzut de aproape două ori – de la circa 400 de euro la circa 200-250. Odată cu semnarea Acordului, această tendinţă se va accentua şi mai mult. Deci schimbările practice deja se au loc – sutele de mii de moldoveni care călătoresc în UE plătesc mult mai puţin pentru zboruri. Sînt sute de euro economisiţi de fiecare călător.
Biletele avia sînt unul din puţinele servicii care de fapt se ieftinesc în Moldova. La fel de important este că Moldova s-a angajat să implementeze standardele UE în materie de aviaţie. Deci şi securitatea zborurilor va creşte. Ştiţi de catastrofele foarte regretabile care se întîmplă cu regularitate în Rusia. Acestea au loc inclusiv din cauza standardelor destul de joase din domeniul aviatic din această ţară. Iată că, prin implementarea standardelor europene, Moldova îşi asumă nişte standarde de securitate sporite care vor aduce cetăţenilor Moldovei acelaşi grad de securitate pe care îl au alţi cetăţeni europeni.
T: Care credeţi că va fi următorul pas în relaţiile dintre Moldova şi Uniunea Europeană?
N.P.: Vor fi mai mulţi paşi – de semnare a Acordului de liber schimb anul viitor, şi de liberalizare a vizelor, peste 2-3 ani, sper eu. Integrarea europeană înseamnă mii de paşi mici făcuţi în direcţia UE – acorduri, înţelegeri, legi adoptate. Moldova are o viteză destul de bună. Problema e că în majoritatea cazurilor efectele acestor paşi se fac resimţite pe termen mediu sau lung, nu imediat. De aceea, la nivel de public există o anumită dezamăgire că veştile bune din relaţiile cu UE nu par a fi confirmate de îmbunătăţirea vieţii peste noapte. Din păcate aşa este integrarea europeană. Trebuie să lucrezi ani şi ani în şir înainte că beneficiile acesteia să se facă resimţite de orice cetăţean.
T: Pe cînd să ne aşteptăm la un Acord de Asociere cu UE?
N.P.: Intenţia e de a finaliza acest Acord anul viitor. De altfel, prevederile Acordului propriu zis sînt practic negociate, mai rămîne însă Acordul de liber schimb care este elementul cheie al Acordului de asociere. În fond, în acest Acord nu prea ai ce negocia. Dacă Moldova vrea să adere la UE, atunci nu mai negociază care standarde trebuie implementate şi care nu. Toate trebuiesc implementate. Singurul subiect de negocieri este viteza cu care acestea vor fi adoptate.
T: Moldova este lideră în cadrul Parteneriatului Estic. Cu ce ne ajută aceasta? Putem afirma că astfel vom deveni mai devreme membri ai UE?
N.P.: Cred că putem spune mai degrabă că Moldova este practic singurul stat din Parteneriatul Estic care poate speră sa adere la UE.
T: Poate fi nesoluţionarea conflictului transnistrean o piedică în aderarea Moldovei la UE?
N.P.: Faptul că Moldova pînă recent nu s-a mişcat suficient de rapid spre UE, că nu s-a modernizat şi europenizat, a constituit un obstacol în calea reintegrării. O Moldovă săracă şi autoritară – este un obstacol în calea reintegrării, iar o Moldova prosperă şi europeană va fi un factor puternic care va contribui la reintegrare. Europenizarea Moldovei nu va garanta reintegrarea, dar va constitui un impuls important pentru reintegrare. Totodată, Transnistria complică un pic procesul de integrare europeană. Dar să nu uităm că 90% din reformele care trebuiesc implementate – de la justiţie la reforma poliţiei la lupta cu corupţia – pot fi implementate şi fără reglementarea transnistreană. Transnistria creează anumite probleme de imagine, la gestionarea frontierei. Însă Moldova nu poate şi nu trebuie să devină ostatecul Tiraspolului în procesul de integrare europeană. Şi Moldova, şi UE înţeleg acest lucru.
T: Cum apreciaţi ultimele evoluţii în contextul reglementării transnistrene?
N.P.: Cred că obiectivele tactice ale Chişinăului şi Tiraspolului coincid şi acest lucru creează o dinamică bună. Chişinăul doreşte să intensifice legăturile cu Transnistria, să o conecteze la anumite proiecte de cooperare cu europenii, inclusiv legate de asistenţă şi comerţ, în speranţa că acest lucru treptat va minimiza influenţa Moscovei în regiune şi va mări pîrghiile de influenţă asupra Transnistriei. Şi pentru a atinge acest obiectiv, Moldova este gata să nu insiste asupra discuţiilor legate de statutul regiunii. Într-un fel se doreşte o politică de reintegrare economică şi socială, fără a avea vreun acord politic, în speranţa că factorii economici sau sociali vor face reintegrarea politică mai simplă peste 10 ani să zicem. Aceasta abordare nu este pur şi simplu logică, dar, probabil, singura abordare realistă la această etapă.
Tiraspolul şi el îşi doreşte o intensificare a legăturilor cu UE şi Moldova, inclusiv pentru a-şi diversifica opţiunile de politică externă, pentru a-şi rezolva unele probleme economice. Lor le convin subvenţiile ruse, dar pînă la urmă nici ei nu-şi doresc să fie nişte adjuncţi pentru nişte birocraţi de rang jos de la Moscova şi în acest sens îşi doreşte şi Tiraspolul un spaţiu de manevră ceva mai mare faţă de Moscova. Dezvoltarea relaţiilor cu Moldova şi UE îi facilitează acest lucru. Nu sînt sigur că le va reuşi, dar îşi doresc şi ei o normalizare a relaţiilor lor cu Moldova şi UE. Aici e coincidenţa de interese tactice dintre Chişinău şi Tiraspol. Însă dacă Moldova speră că 10 ani de cooperare vor duce la reintegrare, Tiraspolul speră că 10 de cooperare vor duce la consolidarea independenţei lor de facto. Şi un rezultat, şi altul sînt posibile.
T: Ce şanse are Moldova să devină în următorii 10 ani un stat reintegrat şi integrat în UE?
N.P.:Dacă vom avea vreo 6-7 ani de guvernare reformatoare, pro-europeană cred că ne vom apropia semnificativ de aderarea la UE. Însă, pentru aceasta viteză reformelor trebuie accelerată, în special prin lucru asiduu acasă. Deja toată Europa ştie că sîntem o poveste de succes şi e timpul ca accentul să se transfere de pe politica externă pe politica internă şi promovarea reformelor pe interior, mai ales lupta cu corupţia şi atragerea investiţiilor străine. Numai aşa cetăţenii vor continua să sprijine actuala guvernare şi numai aşa ne vom apropia de UE. Cît despre reintegrare, mă tem că în 10 ani vom fi mai apropiaţi de UE decît de reintegrarea cu Transnistria. Unul din lucrurile care mă preocupă este şi datoria enormă, de peste 3 miliarde de dolari, a Transnistriei pentru gazul rusesc. E un banc politic rusesc care sună cam aşa: „Dacă Rusia va avea noroc, Cecenia se va separa de Rusia; iar dacă nu va avea noroc, atunci Rusia nu se va putea separa de Cecenia”. Nu exclud că în vreo zece ani Moldova să se regăsească într-o astfel de situaţie în care dintre toţi actorii regionali îşi vor dori cel mai puţin reintegrarea.
sursa foto: timpul.md
Oxana Mititelu

Tribuna.md, 3 iulie 2012

(INTERVIU) Nicu Popescu: „Moldova este practic singurul stat din Parteneriatul Estic care poate speră sa adere la UE”

Într-un interviu acordat reporterului TRIBUNA, Nicu Popescu, director de program la Consiliul European pentru Relaţii Externe de la Londra, fost consilier pe politică externă şi integrare europeană a Primului ministru Vlad Filat, vorbeşte despre ultimele progrese în relaţia dintre Moldova şi UE, dar şi dintre Chişinău şi Tiraspol. De asemenea, expertul se referă la perspectivele de reintegrare a ţării şi de integrare în UE.

T: Moldova a aderat recent la Spaţiul European Aeronautic Comun. Ştim că Dvs., în perioada cînd eraţi consilier al Primului ministru al RM, aţi lucrat mult în această direcţie, de aceea vrem să Vă întrebăm pe cît de important este acest eveniment? Ce se va schimba la modul practic?

N.P.: Da, într-adevăr, am lucrat cu Primul ministru pentru a realiza acest obiectiv de importanţă majoră pentru sute de mii de moldoveni – oameni de afaceri, diaspora şi rudele lor care plăteau nişte preţuri exorbitante pentru a ajunge în Europa. Acum 3 ani era mai ieftin să ajungi de la Milano sau Londra la Beijing sau New-York decît la Chişinău. Acum situaţia s-a schimbat. Efectele Acordului privind spaţiul aerian comun este una dintre măsurile care se face resimţită practic imediat.

Chiar şi pînă la semnarea Acordului, la insistenţa Primului ministru, Guvernul a adoptat o politică mai liberală faţă de companiile străine care vor să zboare în Moldova, fapt care deja a şi dus la scăderea preţurilor la biletele avia. Dacă veţi compara preţurile de acum doi cu preţurile de acum veţi vedea că pe multe curse aeriene din Chişinău spre UE preţurile au scăzut de aproape două ori – de la circa 400 de euro la circa 200-250. Odată cu semnarea Acordului, această tendinţă se va accentua şi mai mult. Deci schimbările practice deja se au loc – sutele de mii de moldoveni care călătoresc în UE plătesc mult mai puţin pentru zboruri. Sînt sute de euro economisiţi de fiecare călător.

Biletele avia sînt unul din puţinele servicii care de fapt se ieftinesc în Moldova. La fel de important este că Moldova s-a angajat să implementeze standardele UE în materie de aviaţie. Deci şi securitatea zborurilor va creşte. Ştiţi de catastrofele foarte regretabile care se întîmplă cu regularitate în Rusia. Acestea au loc inclusiv din cauza standardelor destul de joase din domeniul aviatic din această ţară. Iată că, prin implementarea standardelor europene, Moldova îşi asumă nişte standarde de securitate sporite care vor aduce cetăţenilor Moldovei acelaşi grad de securitate pe care îl au alţi cetăţeni europeni.

T: Care credeţi că va fi următorul pas în relaţiile dintre Moldova şi Uniunea Europeană?

N.P.: Vor fi mai mulţi paşi – de semnare a Acordului de liber schimb anul viitor, şi de liberalizare a vizelor, peste 2-3 ani, sper eu. Integrarea europeană înseamnă mii de paşi mici făcuţi în direcţia UE – acorduri, înţelegeri, legi adoptate. Moldova are o viteză destul de bună. Problema e că în majoritatea cazurilor efectele acestor paşi se fac resimţite pe termen mediu sau lung, nu imediat. De aceea, la nivel de public există o anumită dezamăgire că veştile bune din relaţiile cu UE nu par a fi confirmate de îmbunătăţirea vieţii peste noapte. Din păcate aşa este integrarea europeană. Trebuie să lucrezi ani şi ani în şir înainte că beneficiile acesteia să se facă resimţite de orice cetăţean.

T: Pe cînd să ne aşteptăm la un Acord de Asociere cu UE?

N.P.: Intenţia e de a finaliza acest Acord anul viitor. De altfel, prevederile Acordului propriu zis sînt practic negociate, mai rămîne însă Acordul de liber schimb care este elementul cheie al Acordului de asociere. În fond, în acest Acord nu prea ai ce negocia. Dacă Moldova vrea să adere la UE, atunci nu mai negociază care standarde trebuie implementate şi care nu. Toate trebuiesc implementate. Singurul subiect de negocieri este viteza cu care acestea vor fi adoptate.

T: Moldova este lideră în cadrul Parteneriatului Estic. Cu ce ne ajută aceasta? Putem afirma că astfel vom deveni mai devreme membri ai UE?

N.P.: Cred că putem spune mai degrabă că Moldova este practic singurul stat din Parteneriatul Estic care poate speră sa adere la UE.

T: Poate fi nesoluţionarea conflictului transnistrean o piedică în aderarea Moldovei la UE?

N.P.: Faptul că Moldova pînă recent nu s-a mişcat suficient de rapid spre UE, că nu s-a modernizat şi europenizat, a constituit un obstacol în calea reintegrării. O Moldovă săracă şi autoritară – este un obstacol în calea reintegrării, iar o Moldova prosperă şi europeană va fi un factor puternic care va contribui la reintegrare. Europenizarea Moldovei nu va garanta reintegrarea, dar va constitui un impuls important pentru reintegrare. Totodată, Transnistria complică un pic procesul de integrare europeană. Dar să nu uităm că 90% din reformele care trebuiesc implementate – de la justiţie la reforma poliţiei la lupta cu corupţia – pot fi implementate şi fără reglementarea transnistreană. Transnistria creează anumite probleme de imagine, la gestionarea frontierei. Însă Moldova nu poate şi nu trebuie să devină ostatecul Tiraspolului în procesul de integrare europeană. Şi Moldova, şi UE înţeleg acest lucru.

T: Cum apreciaţi ultimele evoluţii în contextul reglementării transnistrene?

N.P.: Cred că obiectivele tactice ale Chişinăului şi Tiraspolului coincid şi acest lucru creează o dinamică bună. Chişinăul doreşte să intensifice legăturile cu Transnistria, să o conecteze la anumite proiecte de cooperare cu europenii, inclusiv legate de asistenţă şi comerţ, în speranţa că acest lucru treptat va minimiza influenţa Moscovei în regiune şi va mări pîrghiile de influenţă asupra Transnistriei. Şi pentru a atinge acest obiectiv, Moldova este gata să nu insiste asupra discuţiilor legate de statutul regiunii. Într-un fel se doreşte o politică de reintegrare economică şi socială, fără a avea vreun acord politic, în speranţa că factorii economici sau sociali vor face reintegrarea politică mai simplă peste 10 ani să zicem. Aceasta abordare nu este pur şi simplu logică, dar, probabil, singura abordare realistă la această etapă.

Tiraspolul şi el îşi doreşte o intensificare a legăturilor cu UE şi Moldova, inclusiv pentru a-şi diversifica opţiunile de politică externă, pentru a-şi rezolva unele probleme economice. Lor le convin subvenţiile ruse, dar pînă la urmă nici ei nu-şi doresc să fie nişte adjuncţi pentru nişte birocraţi de rang jos de la Moscova şi în acest sens îşi doreşte şi Tiraspolul un spaţiu de manevră ceva mai mare faţă de Moscova. Dezvoltarea relaţiilor cu Moldova şi UE îi facilitează acest lucru. Nu sînt sigur că le va reuşi, dar îşi doresc şi ei o normalizare a relaţiilor lor cu Moldova şi UE. Aici e coincidenţa de interese tactice dintre Chişinău şi Tiraspol. Însă dacă Moldova speră că 10 ani de cooperare vor duce la reintegrare, Tiraspolul speră că 10 de cooperare vor duce la consolidarea independenţei lor de facto. Şi un rezultat, şi altul sînt posibile.

T: Ce şanse are Moldova să devină în următorii 10 ani un stat reintegrat şi integrat în UE?

N.P.:Dacă vom avea vreo 6-7 ani de guvernare reformatoare, pro-europeană cred că ne vom apropia semnificativ de aderarea la UE. Însă, pentru aceasta viteză reformelor trebuie accelerată, în special prin lucru asiduu acasă. Deja toată Europa ştie că sîntem o poveste de succes şi e timpul ca accentul să se transfere de pe politica externă pe politica internă şi promovarea reformelor pe interior, mai ales lupta cu corupţia şi atragerea investiţiilor străine. Numai aşa cetăţenii vor continua să sprijine actuala guvernare şi numai aşa ne vom apropia de UE. Cît despre reintegrare, mă tem că în 10 ani vom fi mai apropiaţi de UE decît de reintegrarea cu Transnistria. Unul din lucrurile care mă preocupă este şi datoria enormă, de peste 3 miliarde de dolari, a Transnistriei pentru gazul rusesc. E un banc politic rusesc care sună cam aşa: „Dacă Rusia va avea noroc, Cecenia se va separa de Rusia; iar dacă nu va avea noroc, atunci Rusia nu se va putea separa de Cecenia”. Nu exclud că în vreo zece ani Moldova să se regăsească într-o astfel de situaţie în care dintre toţi actorii regionali îşi vor dori cel mai puţin reintegrarea.

Oxana Mititelu