nicu popescu

practic in toate statele (mai mult sau mai putin) democratice opozitia tinde spre pozitii ceva mai radicale, iar partidele de la guvernare au tendinta de a migra spre centru. observam acelasi lucru si in cazul moldovei. atat cu pcrm in 2001 cat si cu aie in 2009.

la o zi dupa alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 l-am vazut pe vladimir voronin la posturile tv ruse (ort si ntv) vadit agitate ca alegerile din moldova au fost castigate de un partid care promitea ca va face limba rusa limba de stat si va adera la uniunea rusia-belarus. in acele interviuri voronin parea speriat, emotionat si absolut nepregatit de fericirea electorala ce i se pravalise pe proprii umeri si … nu a spus nimic. (more…)

Moldova’s transfer of power is in full swing, confirming an earlier claim I made that Moldova is the only post-Soviet state (the Baltics aside) where every single transfer of power since 1991 took place through a tortuous, but still uninterrupted, cycle of elections. (Though, to be fair, Ukraine is more pluralistic and is likely to have a transfer of power through elections in Januari 2010.

Voronin’s fin de regime

On 9/11 Vladimir Voronin announced his resignation. Except for Communist party members few ventured to say a good word about Voronin’s eight years in power and except for the pro-Communist TV channels few seemed to regret it. It was also striking just how short and muted the farewell was (see a piece I wrote on that in Romanian). (more…)

iata un policy memo scris pentru oficialii europeni in ajunul vizitei lui vlad filat si iurie leanca la bruxelles. la ecfr scriem destul de frecvent astfel de memo atunci cand este cazul. acum, de exemplu, intreg ecfr este implicat in scrierea unuio memo colectiv pentru noua comisie europeana. scriem memo-uri atunci cand cineva isi asuma un nou post important (de exemplu sec.gen. nato, sau trimisul special pentru afganistan) sau cand au loc careva evenimente foarte importante (razboiae, revolutii, etc). uneori aceste  memo sunt facute publice, iar uneori nu. in cazul acestui memo povestea e urmatoare. am scris o pagina de recomandari politice acum 10 zile. sefu mi-a zis ca ar fi bine sa scriem un policy brief  ceva mai larg explicand ce se intampla cu moldova si nu doar ce putem face. am scris vreo 7 pagini. dupa aia am redus acele 7 pagini la acele 1.5 pagina initiale pe care le aveam acum 10 zile. restul -probabil va fi publicat ca policy brief candva undeva…

Action Memo

Supporting Moldova’s Democratic Transition

Purpose: As the newly elected Moldovan Prime Minister visits Brussels for the first time, this memo proposes ways in which the EU can capitalise on democratic changes in Moldova and help solidify the country’s transition while boosting the recently launched Eastern Partnership.

Background:

The EU has got used to hearing almost exclusively bad news from the Eastern neighbourhood. Growing authoritarianism, post-electoral unrest, the failing hopes of the ‘coloured revolutions’, gas cut-offs, and even wars, have severely undermined the effectiveness of the EU’s policies in the region. Expectations of the Eastern partnership are today minimal.

(more…)

am fost pe cateva zile la chisinau. probabil cel mai (ne)interesant a fost  modul cum a avut loc demisia lui voronin. aproape ca un eveniment ordinar. nu au urmat bilanturi, discutii aprinse, talk-showuri interesante. a plecat si gata. unii au comentat, altii nu. dar in jurul acestui eveniment nu a existat electrizarea care caracterizeaza astfel de evenimente istorice. putini au avut timpul sa gazduiasca cateva clipe si sa discute bilantul catorva ani de guvernare. toti sunt absorbiti de lupta politica din parlament, crearea viitorului guvern etc. adica de viitor, nu trecut. retragerea lui eltin sau sevadrnadze au fost niste evenimente de importanta regionala. demisia lui voronin in dimineata zilei de 11 septembrie a fost rapid consumata de lupta politica din parlament in dupa-amiaza aceleiasi zile.

in ziua propriu-zisa a demisiei lui voronin putini au avut senzatia ca moldova intra intr-o noua epoca: epoca post-voronin. si asta nu din cauza faptului ca moldova nu a intrat in epoca post-voronin, ci ca a facut-o psihologic deja si inaintea demisiei formale al fostului presedinte. impactul mediatic minim al acestei decizii arata in ce masura voronin tine de trecutul acestei tari. voronin si-a dat demisia ca un batran neadecvat, izolat si dezamagit. (more…)

moldova este independenta, dar continua sa aiba psihologia unui stat dependent atat la nivelul elitelor, cat si a populatiei. acest lucru se manfiesta atat in data relativ tarzie a declaratiei de independenta  (27 august), cat si in modul cum percep sau prezinta elitele politice atat votul din 4 aprilie 2005, cat si criza politica actuala din ultima jumatate de an.

sa incepe cu ziua independentei. chiar si data acesteia este sugestiva. dupa putschul din 19-21 August 1991 – Armenia si-a declarat independenta pe 23 august, Ucraina pe 24, Belarus pe 25 (Georgia si Balticii inaintea putschului)… iar Moldova a asteptat aproape o saptamana dupa tentativa esuata a loviturii de stat ca sa-si declare independenta pe 27.

intr-un sondaj recent (eurasia monitor pagina 35) moldova are cel mai jos sprijin pentru independenta dintre cele 10 state post-sovietice prezente in sondaj. (more…)

un interviu la europa libera despre politica in moldova si factorii externi…

Europa Libera (26.08.2009)
Actorii politici interni decid si determină procesele politice din tară

Nicu Popescu: Cred ca evenimentele din Moldova arata rolul relativ limitat al factorului extern. Stim ca Rusia a sustinut destul de evident Partidul comunsitilor. Acest lucru nu a dus neaparat la o victorie a acestora. Stim ca in perioada aprilie-mai UE a incercat sa medieze intre PCRM si partidele de opozitie incercind sa impinga actorii politici spre un acord, dar nici Uniunii Europene nu i-a reusit acest lucru. In conditiile in care pozitiile interne ale partidelor de opozitie si ale comunistilor erau bine formulate. Si cred ca nici in actualul context nu ne putem astepta la careva minuni care ar veni din extrior. Daca doriti, aceeasi situatie se repeta si in cazul Ucrainei sau a Georgiei. (more…)

din aprilie incoace intreaga (fosta) opozitie este numita opozitia liberala… probabil din cauza faptului ca pldm si pl au sintagma de ‘liberal’ in titlu. si eu, scriind postul anterior despre paradoxul lui marian lupu am folosit de cateva ori cuvantul ‘liberal’ (apropo, cati din cei care afirmau cu spuma la gura ca acesta este cal troian comunist, mai cred la fel? nu prea aud nici unul…) in cazul specific al RM – problema cu sintagma de ‘opozitia liberala’ sau, acum ‘viitoarea guvernare liberala’ e ca aproape nici unul din partidele respective nu este liberal. moldova noastra si urechean intotdeauna s-au pozitionat ca un fel de sociali-democrati de centru sau centru stanga. in orice caz daca cineva spunea ca urechean e liberal acum un an – ar fi fost luat in ras. cu pdm – e la fel de simplu. ei singuri afirma ca sunt social-democrati de centru stanga (desi lupu, lazar, popov si serebrian- au toate atributiile unor liberali). mai dificil e cazul pl-ului. cel mai liberal partid prin titlu. insa personal nu prea vad nimic liberal la pl. program economic liberal – nu prea vad. sandu culiuc s-a ocupat de acest subiect in detalii si a ajuns la concluzia ca: ‘programul Partidului Liberal este tot atât de departe de liberalism economic precum PCRM este departe de marxism’. si nici in probleme sociale (vezi mai jos) – mihai ghimpu si liberalismul nu par sa mearga alaturi. in probleme nationale, istorie, atitudini fata de minoritati – pl-ul este un partid conservator, nu liberal. deci pl-ul are o denumire liberala, dar putin liberalism. (more…)

acum 3 ani scriam ca moldova are nevoie de un minister al integrarii europene. am publicat azi in timpul un nou articol care reitereaza aceasta idee. guvernul AIE are nevoie de un ministr al integrarii europene.

Un minister care să ne ducă în Europa

Toate statele care au aderat la UE au avut de ales între câteva modele instituţionale de gestionare a procesului de integrare europeană. Acestea includ crearea unui Minister pentru Integrarea Europeană (România, Bulgaria); crearea unui secretariat în cadrul guvernului, eventual cu desemnarea unui vicepremier sau ministru fără portofoliu pentru integrarea europeană (Cehia, Polonia), sau încredinţarea afacerilor europene Ministerului de Externe.

Indiferent de modelul ales, RM are nevoie de o ancoră instituţională puternică a procesului de integrare europeană. În cazul specific al RM, această ancoră ar putea fi anume un minister separat al Integrării Europene, şi nu doar pentru actualul guvern, ci şi pentru următorii 10-15 ani, care sunt cruciali pentru apropierea RM de UE. Iată şi argumentele în favoarea creării unui astfel de minister. (more…)

Există mai multe scenarii posibile şi imprevizibile pentru evoluţia RM. Totuşi, pe fundalul discuţiilor despre crearea Alianţei pentru Integrare Europeană, este imperativă şi o abordare ceva mai strategică, în care forţele politice ar încerca să-şi imagineze RM şi peste doi-trei ani, nu doar peste două-trei luni. Am formulat două modele în jurul cărora politicienii din RM îşi pot construi o strategie de comportament politic pentru următorii câţiva ani. Bineînţeles că nici unul dintre acestea nu va fi realizat „în stare pură”, dar sunt două modele ce merită discutate.

Scenariul 1: „Ucraina post-oranj”

Primul şi cel mai probabil scenariu este modelul ucrainean de guvernare. Într-o asemenea perspectivă, Alianţa pentru Integrare Europeană devine un scandal continuu care discreditează întreaga coaliţie, iar partidele – în loc să-şi asume responsabilitatea – stau permanent cu un ochi pe „uşa de ieşire” din coaliţie, pentru a-şi asigura supravieţuirea politică după eşecul acesteia. Ca şi liderii oranj din Ucraina, cele patru partide democratice îşi cheltuiesc întreaga energie politică pentru a lupta cu partenerii de coaliţie, nu pentru a guverna ţara. (more…)

Revolutions, staged successions and consolidated authoritarianism replaced “elections” in practically all the post-Soviet countries. Against such a background the best news from Moldova’s recent elections is the lack of any other event but the election results. In the last decade, it is practically the first change of government through contested elections where the governing party goes into opposition after the counting of the votes, not street protests (Moldova managed a similar transfer of power through elections in 2001 when the Communist came into power after elections). These last years Moldova’s political system was highly centralized (and less pluralistic than Ukraine’s). And still Moldova is the only CIS country with an uninterrupted cycle of legal and constitutional transfers of power through elections since its independence in 1991. The pendulum of power is swinging with great difficulties but without interruption, while in all other post-Soviet states the pendulum has either stopped for now, or has been terribly dysfunctional. This is an almost surprising achievement for a state that is rural, semi-depopulated, has a separatist conflict and the lowest GDP per capita in Europe (yes, lower than Albania’s). (more…)