nicu popescu

pentru mine personal revolutiile din tunisia si egipt ridica intrebarea daca aceste revolutii vor esua sau nu. uneori am impresia ca majoritatea revolutiilor esueaza (revolutiile per se reusesc, insa consecintele revolutilor sunt contra-revolutionare): fie sunt deturnate de radicali (rusia/urss in 1917, iran in 1979) si duc la un fel de reinstaurare a unor regimuri la fel de nedemocratice (animal farm sau kyrgyzstan dupa 2005), fie regimurile democratice sunt atat de haotice incat cetatenii ajung sa isi aminteasca cu nostalgie de vemurile pre-revolutionare (ucraina dupa 2005, rusia in anii 90). sau pana la urma revolutiile nu sunt nici esecuri, si nici succese, ci pur si simplu niste virgule in dezvoltarea unui stat (liban si revolutia cedrilor din 2005). din revolutiile recente am impresia ca revolta anti-milosevic in serbia a fost o revolutie de succes, si georgia – un fel de semi-succes (consolidare reusita al statului, dar nu si al pluralismului politic).

si prin urmare intrebarea e cum transformi o revolutie care  a avut loc intr-un impuls pentru transformarea de succes al unui stat? in cazul egiptului si a tunisiei – care vor fi consecintele revolutiilor? dictaturi militare in locul dictaturilor lui ben ali si mubarak? noile guverne din egipt si tunisia sunt niste kerenskii si bakhtiari dupa care vor urma niste tipi mai brutali si mai eficace? vor deveni niste state de tipul pakistanului in care politicienii sunt fatada clasei politice, iar puterea reala e in mainile armatei? fratia musulmana la putere? si daca ajung la putere – ce se intampla cu islamistii? se transforma in musulman-democrati (echivalentul crestin-democratilor) ca AKP in turcia, sau devin reactionari ca iranienii? si daca sunt reactionari – poate chiar e nevoie de un stat islamist semi-esuat care sa trateze lumea de asteptarile utopice legate de islam (tot asa cum ‘realizarea’ visului socialist in urss a tratat o lume intreaga de tentatia comunismului ca alternativa de guvernare)? sau totusi revolutiile sunt un prim pas in directia haosului politic indelungat si indispensabil cu multe zigzaguri si ‘doi pasi inainte, unul inapoi’ care pana la urma duc la pluralism, asa cum s-a intamplat cu europa zguduita de revolutii odata la 20-30 de ani in sec 19?

astazi – hiking la tara. intre timp retusez si corectez ultimele nuante din carte. astazi – capitolul 3 pe transnistria. nu sunt prea multumit de capitolul pe georgia (pare incoerent, si nu e blog) si mai ales de concluzii (they don’t fully make sense).  mai am doua week-enduri sa o termin. altceva. daca tot recomand carti – iata inca una: rory stewart – the places in between. tipul a traversat afganistanul pe jos in ianuarie 2002, imediat dupa caderea talibanului.  norul de cenusa islandez. miercuri trebuia sa merg la bruxelles… nu mai sunt sigur daca reusesc :(  din lipsa de timp – incep sa twittuiesc. e mai simplu sa o fac de pe telefon.

Istanbul. Rumeli Hisari, alias the Throat Cutter. Constantinople : the last great siege citita recent. No, de istanbul poti scrie multe. Notiunea de stat… in 1452 mehmet cuceritorul a construit cetatea rumeli la 10 km de constantinopol. Ceva mai la nord, pe bosfor. Pe partea asiatica – vis-a-vis de rumeli hisari – din 1392 statea cetatea anadolu hisari. Ambele construite pe teritoriu turcesc. Astazi ambele cetati fac parte din Istanbul. Tot pe atunci teritoriul imperiului bizantin consta din urmatoarele petici – constantinopol, trabzon (pe marea neagra la hotar cu georgia/ajaria) si peloponesul (peninsula sudica din Grecia). si cam atat. deci imperiul bizantin, la acea data, consta dintr-o capitala, cu o provincie la vreo 1000 km la sud-vest, si alta provincie la 1000 km la est de capitala. iar la 10 km de capitala era teritoriu otoman (de vreo 100 de ani). iata harta.  cu siguranta notiunea de stat, continuitate teritoriala etc. insemnau ceva diferit pe atunci. (la fel si cu apartenenta etnica sau religioasa – or victoria turcilor s-a datorat si in mare parte tunarului maghiar crestin orban). si un blog util – Rumeli Observer.

Da, da, iata-ma aterizat la guvern : )  Sunt consilier pe politica externa atat al primului ministru, cat si al ministrului de externe. Nu am nici ambitii politice, nici administrative. Si nici asteptari revolutionare. Vreau sa incerc sa lucrez pentru o perioada anumita de timp. Lucrurile se vor schimba milimetru cu milimetru. Asa se intampla cam peste tot. Incerc sa identific cateva idei-prioritati asupra carora voi lucra. Sugestiile sunt binevenite.

Nu stiu in ce masura voi putea scrie la fel de frecvent pe blog. Insa voi face tot posibilul sa continui. Blogul insa ramane unul personal. Deci ce face guvernul e una, si blogul meu – e alta.  Normal ca va trebui sa ma mai abtin uneori. Dar nici nu voi transforma acest blog intr-o platforma pentru comunicate de presa sau propaganda. Boring. (more…)

‘post-mortem’ hibernal incoerent… sunt de aproape 5 ani in think-tankuri europene, timp in care am trecut prin3 dintre cele mai influente centre de cercetare care lucreaza pe UE: eu iss, ceps si ecfr. am avut mai multi prieteni care au lucrat in think-tankuri.  in mod normal dupa 5-6-7 ani majoritatea au plecat sa lucreze pentru alte organizatii: ue, ministere de externe ale statelor membre ue, osce, efta… unii merg in universitati. think-tankingul este un tip de activitate in care multi sau isi incep cariera (si lucreaza pana pe la 33-35 de ani), sau si-o incheie (dupa 55-60). mai rar intalnesti si unii care isi iau o pauza de 1-2-3 ani de la jobul principal pentru a scrie ceva in vreun centru de cercetare. sunt foarte putini think-tankeri care au petrecut intreaga viata profesionala in acest domeniu. este usor sa-ti imaginezi oameni care petrec 20 de ani in universitati, dar nu in think-tankuri.

sa lucrezi pentru centrele de cercetare este interesant si dinamic. centrele de cercetaresunt situate undeva intre lumea academica/universitara si instititutiile publice si organizatiile internationale. esti mult mai conectat la viata reala, si lucrul este mult mai dinamic decat mediul universitar. spre deosebire de teoriticienii din universitati, esti mult mai conectat la procesul de luare a deciziilor. oficialii deseori vor sa testeze sau sa discute idei. (more…)

sunt la snow meeting in lituania. -10. lacul trakai. 30 de participanti, inclusiv 7 ministri de externe din UE + Iurie Leanca. dezbaterea pe Moldova are loc maine. se discuta politica UE si NATO fata de Rusia, extinderea, balcanii de vest etc. Lituania este un stat mic care incearca sa inteleaga si sa influenteze contextul strategic in care se afla. Poti fi de acord sau nu cu pozitia lituaniei fata de rusia sau georgia, dar lituania incearca sa aiba o politica externa. iar majoritatea absoluta a statelor central europene – dupa aderarea la ue si nato – au incetat sa aiba o politica externa si au pierdut sensul directiei. Unele state mici se agita sa aiba politica externa (inclusiv suedia, finlanda, danemarca etc), iar altele mai putin (slovacia, letonia, estonia, ungaria, bulgaria).

iata o incercare de a formula paradoxul statelor mici… Spre deosebire de statele mari, statele mici sunt mult mai afectate de factori externi pe care nu le prea pot controla sau afecta. Statele mari, din contra, au o mai mare influenta asupra tendintelor regionale sau globale, sunt mai auto-suficiente (cultural, economic sau politic). Deci ar fi logic ca statele mici sa fie mult mai interesate de ceea ce se petrece in afara granitelor lor. Daca nu pot influenta in mediul exterior, pai macar sa-l inteleaga mai bine ca sa poata naviga mai usor apele tulburi ale politicii internationale.

In realitate insa totul pare a fi invers. Statele mari (elitele politice, mass-media, diplomatii, oficialii) au un grad mult mai mare de curiozitate fata de ceea ce se intampla in afara lor decat statele mici. (more…)

citind cartea “young stalin” (merita citita) dau de un pasaj despre congresul bolsevicilor de la londra in mai 1907 la care a fost si stalin. acesta a stat in zona de est a londrei (care si atunci si acum este plina de imigranti). pasajul despre vizita lui stalin la londra mai si contine o referinta la una dintre cele mai active, inspaimantatoare si mari grupuri bandidesti din londra de atunci numita “the bessarabian tigers”, adica tigrii basarabeni.  acestia se aflau in competitie acerba (si sangeroasa cu o banda de odesiti).

Asian review of books mentioneaza aceasta banda in urmtorul context: (more…)

pana ajung sa pun textul mai lung despre frontul osetino-georgian, iata si un subiect ceva mai ingust: despre manelele in caucaz si soft-power romanesc. taxistul georgian (gocha) care m-a dus din gori (orasul unde s-a nascut stalin) pana langa osetia de sud asculta manele romanesti in masina. mi-am notat si textele: “Spune ca totul a fost numai un vis/ Spune ca nimeni nu te-a atins/ Buzele n-au sarutat pe altcineva/ As fi in stare sa mor pentru iubirea ta.”din curiozitate am gasit pe google textele si piesa. e vorba de nicolae guta. (more…)

am fost invitat de EU Observer sa scriu si un blog in engleza despre vecinii UE. invitatie acceptata. blogurile EUObs au fost lansate azi. iata si blogul meu http://blogs.euobserver.com/popescu/ . (more…)

prietena mea m-a intreabat ce inseamna luceafarul. acum incercati sa explicati :) in wikipedia am descoperit ca luceafarul este morning star, adica earendel si earendil. iata cat de scurta e calea de la luceafar si eminescu la tolkien si lord of the rings. insa, notiunea de luceafar devine si mai confuza daca te gandesti ca de fapt e vorba de planeta venus (zeita romana a dragostei), iar luceafarul o fi zeul (mascul) al dragostei. eminescu era incoerent…