Moldova în UE — o poveste care încă nu e realitate
107 afişări
(1 voturi)
Interviu cu Nicu Popescu,
cercetător la Consiliul European pentru Relaţii Externe, Londra
— În contextul Zilei Europei, care ar fi realizările recente ale R. Moldova în relaţiile sale cu autorităţile UE?
— Principalele realizări ţin de extinderea dialogului cu UE, lansarea mai multor procese de cooperare extrem de importante, care însă vor avea efecte abia peste caţiva ani. Este vorba şi de negocierile privind Acordul de asociere, şi de negocierile privind crearea unei zone de liber schimb, şi de dialogul privind vizele. Într-un fel, aceste succese creează şi anumite probleme, pentru că există un decalaj între succesele politicii externe şi percepţia situaţiei în care se află ţara de către populaţie. Or, mulţi au reacţia că aud constant de la televizor despre succese, dar viaţa e la fel de grea ca şi înainte. Şi acest decalaj nu poate fi înlăturat rapid, pentru că succesul iniţiativelor externe deseori se face resimţit abia peste câţiva ani. Iar Moldova, în mare parte, se află în acea zonă gri dintre lansarea unor procese pozitive şi resimţirea efectelor acestora câţiva ani mai târziu.
Una dintre realizările concrete în relaţiile cu UE care se face deja resimţită ţine de liberalizarea transportului aerian. Acordul cu UE privind crearea unui Spaţiu Aerian Comun va fi semnat în curând, însă deja în anticiparea acestui acord piaţa aeriană a Moldovei este mai deschisă ca niciodată, preţurile au scăzut considerabil faţă de nivelul la care erau acum 2-3 ani şi mai multe companii deja zboară la Chişinău. Aceste efecte se vor accentua şi mai mult după semnarea acordului propriu-zis.
— Reieşind din percepţia populaţiei de rând, autorităţile R.Moldova ar fi trebuit să facă mult mai multe în această perioadă, inclusiv în contextul politicilor europene. Care au fost cele mai serioase scăpări ale Guvernului de la Chişinău?
— Cât despre scăpările în relaţiile cu UE, acestea ţin în primul şi în primul rând de viteza în general slabă a reformelor în Moldova şi mai ales de lupta practic inexistentă cu corupţia, de faptul că climatul investiţional nu s-a îmbunătăţit şi, prin urmare, este puţin probabil că Moldova va putea atrage investiţii străine serioase. Aceste lucruri, evident, înseamnă că dezamăgirea populaţiei faţă de guvernare va continua să crească, indiferent de succesele politicii externe, care este secundară ca importanţă pentru majoritatea populaţiei.
— Statele europene înseşi trec printr-o perioadă complicată, unele – prin serioase încercări economice, financiare. Afectează această situaţie interesul UE pentru noi membri?
— Criza consumă o bună parte a atenţiei şi resurselor politice şi economice ale statelor UE. Dar acest lucru nu înseamnă că UE încetează să aibă o politică externă. În fond, UE s-a aflat cea mai mare parte a existenţei sale în criză. În anii ‘50, au existat câteva crize profunde legate de integrarea europeană, ţinând de nedorinţa statelor de a lansa nişte procese de integrare politică sau de securitate.
Apariţia Comunităţilor Europene în anii ‘50 a fost un rezultat al eşecurilor de a lansa integrarea europeană pe un făgaş politic şi de apărare. În anii ‘60 UE a trecut prin criza «scaunului gol», iniţiată de Franţa, care a mai şi blocat aderarea Marii Britanii la UE. În anii ‘70 UE a intrat în faza «sclerozei europene», parţial cauzată de problemele economice ale Europei de atunci. În anii ‘80 Margaret Thatcher a instigat mai multe crize politice în UE, iar în anii ‘90, în contextul războaielor din Balcani, credibilitatea UE ca jucător internaţional era la pământ. Deci, de la creare încoace, cea mai mare parte a istoriei sale UE s-a aflat în tot felul de crize. Şi în pofida acestor crize – UE a devenit cea mai de succes structură integraţionistă din istoria umanităţii şi a tot acceptat şi acceptat noi state membre. Deci şi criza economică actuală este o problemă, dar am toată încrederea că UE va trece şi peste ea.
— De curând, noul preşedinte al R. Moldova a mers la Bruxelles în prima sa vizită oficială. Cum califici mesajul lui în faţa liderilor europeni?
— UE a salutat alegerea preşedintelui şi acum speră că în următorii ani elitele politice îşi vor îndrepta întreaga energie politică în direcţia reformelor, astfel încât, în câţiva ani, R. Moldova să se transforme dintr-o «poveste de succes» într-o «realitate de succes».
— Ai fost consilier al premierului Filat pe probleme europene, pentru o perioadă. Cât de apreciaţi sunt tinerii cu studii bune în străinătate în structurile guvernamentale din Moldova? De ce mulţi dintre ei nu pot rămâne decât pentru o scurtă perioadă de timp aici?
— Tinerii cu studii în afără sunt la fel ca şi tinerii cu studii făcute în Moldova. Unii sunt motivaţi, alţii mai puţin. În acest sens nu aş face careva distincţii. Universitatea este doar o unealtă care îţi facilitează autodezvoltarea. În era internetului poţi fi un leneş la Oxford sau poţi fi un student conectat la cele mai noi tendinţe în educaţie la Chişinău. Sunt o sumedenie de cărţi sau prelegeri excelente pe internet. Ceea ce contează e să ai curiozitatea intelectuală şi dorinţa de a le absorbi. Deci în acest sens contează în primul rând calităţile personale ale fiecăruia. Sunt mulţi tineri şi cu studii în afără, şi cu studii în Moldova care nu rezistă mult în structurile de stat, dar sunt şi tineri care lucrează pentru aceste structuri de ani de zile – şi locul în care şi-au facut studiile contează mai puţin. În acest sens problema structurilor de stat ţine mai degrabă de faptul că deseori nu pot păstra personalul calificat, sau aceşti specialişti nu sunt apreciaţi la justa lor valoare şi, prin urmare, sunt insuficient promovaţi.
— Reprezinţi Consiliul European pentru Relaţii Externe, oficiul de la Londra, care acordă o mare atenţie situaţiei din Rusia, dar şi din Europa de Sud-Est. Care sunt previziunile pentru situaţia geopolitică din zonă în următoarea decadă?
— Consiliul European pentru Relaţii Externe se ocupă de cele mai importante dosare de politică externă europeană: relaţiile cu Rusia şi vecinătatea estică, China, Orientul Mijlociu şi procesele interne din UE. În niciuna dintre aceste direcţii nu cred că putem face careva prognoze credibile pentru următorul deceniu. Lumea de astăzi este prea imprevizibilă. Referitor la Rusia – sistemul putinist se va eroda şi politica din Rusia va deveni mai instabilă. Pe fundalul creşterii Chinei, Indiei, dar şi al influenţei actuale a SUA şi UE, Rusia va fi o putere care mai degrabă va pierde din influenţă. Erodarea sistemului putinist ar putea duce la o politică externă ceva mai agresivă, însă acest lucru nu înseamnă că politica externă rusă va deveni mai eficace. Nu prea văd mari perspective pentru Uniunea Euroasiatică. Este un proiect politic, dar Rusia nu are resursele economice sau politice pentru a reintegra spaţiul post-sovietic.
Referitor la Moldova – cred că dacă ţara noastră ar implementa reforme serioase în următorii 7-8 ani, atunci la sfârşitul acestei perioade ar putea deveni un candidat la aderare, şi după încă 7-8 ani de reforme ar putea ajunge în pragul aderării la UE. Dar aceasta ar presupune peste un deceniu de reforme constante şi ambiţioase.
— Legea antidiscriminare divizează societatea moldovenească în continuare. Principalii nemulţumiţi sunt exponenţii Bisericii Ortodoxe Ruse. Dacă Biserica e separată de stat, cât de mult poate să condiţioneze o asemenea instituţie politicile guvernamentale?
— Biserica poate avea o poziţie, ca şi orice altă organizaţie. Însă principiul fundamental de care trebuie să se ghideze toţi în Moldova este consfinţit chiar în Constituţia RM, articolul 16, care prevede destul de clar că «Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice». Atât. Deci dacă Biserica are careva pretenţii – atunci aceste pretenţii sunt faţă de Constituţia Republicii Moldova. Legea antidiscriminare nu schimbă situaţia existentă din RM, ci vine doar să explice şi să dezvolte nişte principii deja consfinţite şi valabile pe teritoriul ţării prin constituţia acesteia. Toate statele europene democratice au astfel de legi şi nu a venit sfârşitul lumii în niciunul dintre ele, inclusiv în ţări ortodoxe, precum România, Serbia sau Grecia.
— De ce e important acum să fie votată această lege?
— Pentru ca absolut niciunul dintre cetăţenii Moldovei să nu fie discriminat, ca fiecare dintre ei să se poată bucura de drepturile sale constituţionale fără niciun fel de ambiguităţi.
Întrebarea mea pentru cei care se opun acestei legi e dacă ei sunt în favoarea discriminării. Şi dacă da, atunci cine trebuie discriminaţi şi cum? Cum exact propun aceştia să îi discrimineze pe propriii concetăţeni?
— Care sunt domeniile în care te-ai confruntat cel mai des cu intransparenţa şi coruptibilitatea în R. Moldova? Care sunt domeniile cele mai corupte, reieşind din comunicarea ta cu colegii de la Chişinău?
— În R. Moldova cam toate sectoarele şi domeniile sunt profund afectate de corupţie. Unele domenii sunt putrede de corupţie, altele încă nu – dar în curând vor fi… Asta e cea mai mare problemă, atât de politică internă, cât şi externă. Fără a lupta cu corupţia nu va fi posibilă atragerea investitorilor străini, crearea unor noi locuri de muncă, menţinerea unor forţe democratice la guvernare sau apropierea de UE. Şi nu trebuie să ne facem iluzii că acest fenomen ar exista peste tot.
Sigur, corupţie există şi în Franţa, şi în Polonia, şi în România, dar amploarea corupţiei din R. Moldova este mult, mult mai mare. În acele state există corupţie care e un fel de furat pe ascunselea, noaptea, să nu te vadă nimeni. Dar în R. Moldova întregi instituţii de stat sunt deturnate de interese corupte, se fură ziua şi cu capul sus. Ştiţi că, conform indicelui percepţiei corupţiei Transparency International, Moldova este mai jos decât Tunisia lui Ben-Ali, liderul răsturnat de la putere pentru corupţie în ianuarie 2011?
— Ai scris recent câteva articole privind implicarea politicii ruse în zonă şi, implicit, despre noul trimis al Federaţiei Ruse la Tiraspol. Dacă ai putea rezuma şi descrie, pe scurt, care sunt erorile politice ale Federaţiei Ruse în relaţie cu R. Moldova şi cum ar putea fi soluţionate acestea?
— Rusia a făcut o sumedenie de erori în detrimentul său. Uneori şi-a supraestimat influenţa – şi în perioada memorandumului Kozak, şi atunci când credea că prin embargoul vinului va pune R. Moldova în genunchi. Diplomaţia rusă este foarte axată pe menţinerea dialogului cu nişte forţe politice şi sociale de la Chişinău care îi sunt comode ca interlocutori, dar nu foarte reprezentative. Şi fostul ambasador rus la Chişinău a făcut foarte multe ca să antagonizeze opinia publică din Moldova şi să submineze imaginea Rusiei. Rusia are foarte multe cărţi tari în Moldova, dar nu a ştiut să joace prea bine cu ele. Şi Chişinăul trebuie să-i mulţumească pentru aceasta.
— Îţi mulţumim.Moldova în UE — o poveste care încă nu e realitate
— În contextul Zilei Europei, care ar fi realizările recente ale R. Moldova în relaţiile sale cu autorităţile UE?
Nicu Popescu: Principalele realizări ţin de extinderea dialogului cu UE, lansarea mai multor procese de cooperare extrem de importante, care însă vor avea efecte abia peste caţiva ani. Este vorba şi de negocierile privind Acordul de asociere, şi de negocierile privind crearea unei zone de liber schimb, şi de dialogul privind vizele. Într-un fel, aceste succese creează şi anumite probleme, pentru că există un decalaj între succesele politicii externe şi percepţia situaţiei în care se află ţara de către populaţie. Or, mulţi au reacţia că aud constant de la televizor despre succese, dar viaţa e la fel de grea ca şi înainte. Şi acest decalaj nu poate fi înlăturat rapid, pentru că succesul iniţiativelor externe deseori se face resimţit abia peste câţiva ani. Iar Moldova, în mare parte, se află în acea zonă gri dintre lansarea unor procese pozitive şi resimţirea efectelor acestora câţiva ani mai târziu. (more…)