nicu popescu

Pe fundalul discutiilor privind modificarea constitutiei, organizarea sau neorganizarea unui referendum sau al alegerilor anticipate si recomandarile Comisiei de la Venetia mai are loc o discutie ceva mai generala despre dreptul suveran al Moldovei de a-si alege propria cale de dezvoltare si propria iesire din criza constitutionala. Fara indoiala, Moldova este un stat suveran care are dreptul sa isi aleaga propria cale de dezvoltare. Insa in afara dimensiunii pur moldovenesti  al discutiilor referitoare la suveranitate exista si un context politic si istoric mai larg de care trebuie sa fie constient orice stat care doreste sa adere la UE.

UE si suveranitatea

Uniunea Europeana si integrarea europeana inseamna anume delegarea suveranitatii, renuntarea partiala la egoismul statului national si crearea unor mecanisme de intruziune in afacerile interne ale unul altuia. Uniunea Europeana nu este altceva decat este un set de instrumente si parghii prin care statele membre se amesteca atat in treburile interne ale unui altuia, cat si in treburile interne ale candidatilor la aderare. Vrei, nu vrei, dar aceasta este Uniunea Europeana. Iar integrarea europeana nu poate avea loc in conditiile absolutizarii suveranitatii. (more…)

‘post-mortem’ hibernal incoerent… sunt de aproape 5 ani in think-tankuri europene, timp in care am trecut prin3 dintre cele mai influente centre de cercetare care lucreaza pe UE: eu iss, ceps si ecfr. am avut mai multi prieteni care au lucrat in think-tankuri.  in mod normal dupa 5-6-7 ani majoritatea au plecat sa lucreze pentru alte organizatii: ue, ministere de externe ale statelor membre ue, osce, efta… unii merg in universitati. think-tankingul este un tip de activitate in care multi sau isi incep cariera (si lucreaza pana pe la 33-35 de ani), sau si-o incheie (dupa 55-60). mai rar intalnesti si unii care isi iau o pauza de 1-2-3 ani de la jobul principal pentru a scrie ceva in vreun centru de cercetare. sunt foarte putini think-tankeri care au petrecut intreaga viata profesionala in acest domeniu. este usor sa-ti imaginezi oameni care petrec 20 de ani in universitati, dar nu in think-tankuri.

sa lucrezi pentru centrele de cercetare este interesant si dinamic. centrele de cercetaresunt situate undeva intre lumea academica/universitara si instititutiile publice si organizatiile internationale. esti mult mai conectat la viata reala, si lucrul este mult mai dinamic decat mediul universitar. spre deosebire de teoriticienii din universitati, esti mult mai conectat la procesul de luare a deciziilor. oficialii deseori vor sa testeze sau sa discute idei. (more…)

sunt la snow meeting in lituania. -10. lacul trakai. 30 de participanti, inclusiv 7 ministri de externe din UE + Iurie Leanca. dezbaterea pe Moldova are loc maine. se discuta politica UE si NATO fata de Rusia, extinderea, balcanii de vest etc. Lituania este un stat mic care incearca sa inteleaga si sa influenteze contextul strategic in care se afla. Poti fi de acord sau nu cu pozitia lituaniei fata de rusia sau georgia, dar lituania incearca sa aiba o politica externa. iar majoritatea absoluta a statelor central europene – dupa aderarea la ue si nato – au incetat sa aiba o politica externa si au pierdut sensul directiei. Unele state mici se agita sa aiba politica externa (inclusiv suedia, finlanda, danemarca etc), iar altele mai putin (slovacia, letonia, estonia, ungaria, bulgaria).

iata o incercare de a formula paradoxul statelor mici… Spre deosebire de statele mari, statele mici sunt mult mai afectate de factori externi pe care nu le prea pot controla sau afecta. Statele mari, din contra, au o mai mare influenta asupra tendintelor regionale sau globale, sunt mai auto-suficiente (cultural, economic sau politic). Deci ar fi logic ca statele mici sa fie mult mai interesate de ceea ce se petrece in afara granitelor lor. Daca nu pot influenta in mediul exterior, pai macar sa-l inteleaga mai bine ca sa poata naviga mai usor apele tulburi ale politicii internationale.

In realitate insa totul pare a fi invers. Statele mari (elitele politice, mass-media, diplomatii, oficialii) au un grad mult mai mare de curiozitate fata de ceea ce se intampla in afara lor decat statele mici. (more…)

It is not difficult to be depressed about the EU these days. A recent re-read of the Laeken declaration that set in motion the whole European Convention, the Constitutional and Lisbon Treaties exercises just made me think (more) how far is EU’s current state (and institutional basis) from the stated ambitions of 2001. Here us a useful reminder of the spirit of the declaration:

“What is Europe’s role in this changed world? Does Europe not, now that is finally unified, have a leading role to play in a new world order, that of a power able both to play a stabilising role worldwide and to point the way ahead for many countries and peoples? Europe as the continent of humane values, the Magna Carta, the Bill of Rights, the French Revolution and the fall of the Berlin Wall… The European Union’s one boundary is democracy and human rights…  Europe needs to shoulder its responsibilities in the governance of globalisation. The role it has to play is that of a power resolutely doing battle against all violence, all terror and all fanaticism… In short, a power wanting to change the course of world affairs.”

The truth is that throughout most of its existence the EU was as frustrating and depressive for its supporters as is it now. And yet, it still is the single most successful international organisation in history. So how do we balance euro-pessimism and optimism, history and future, success and failure, analysis and wishful thinking? (more…)

(with updates)… I have just returned from Germany from a joint ECFR-Bertelsman event on the “Eastern partnership or Partnership with Russia”. Of course, the answer is with both. No need to spend time on this. But I got a certain sense that the German debate on Russia and the Eastern neighbourhood might be changing. Of course this is only a snapshot and such trends are far from consolidated. And they have yet to trickle down through the German foreign policy machinery, not least in the Brussels committees. But here are some of the interesting nuances I have heard in my convesrsations with a few experts as well as FDP and CDU (the new coalition partners) voices.

On Ukraine

There might be an increasing sense that Ukraine, Moldova, and perhaps Belarus will “of course” join the EU. Though with two caveats:  1) in the long run (defined as 20-30 years), and 2) “this should happen at our own pace, not due to geopolitical considerations”. The language is still more positive than I ever heard in Germany. (more…)

For almost two decades the driving force of EU foreign policy was the idea of the EU as a transformative power. “Transformation” was achieved by enlarging the union and exporting its acquis, values and prosperity. The EU managed to successfully transform Central and Eastern Europe (though the business is still unfinished) and push the Balkans in the right direction. Then the EU tried to transform the Eastern neighbourhood through a similar policy mix of dialogue, economic assistance and exporting the acquis, though all in reduced doses. (more…)

sunt multe evenimente si simboluri care captureaza cat de mult a degradat situatia politica din moldova in ultimii ani. iata unul. parlamentul din 2005 a fost inaugurat printr-o declaratie unanima despre integrarea europeana a moldovei. prima sedinta al parlamentului actual a inceput cu un discurs despre “dusmanii interni si externi ai statalitatii pregatesc de mai multi ani lovituri de stat”.

si cu ziua europei si ziua victoriei de pe 9 mai… vlada ciobanu e indignata de “conflictul simbolic” dintre aceste doua sarbatori in moldova. intr-adevar, aceste doua evenimente – lansarea procesului de integrare europeana prin declaratia lui schuman din 9 mai 1950 si victoria asupra germaniei naziste pe 8/9 mai 1945 – nu numai ca NU se afla in conflict ca sarbatori, ci de fapt sunt un sir de evenimente care decurg unul din altul. (more…)

The Return of “Eastern Europe”

The global economic crisis led to a sudden, forceful, even brutal return of the term “Eastern Europe” applied indiscriminately to all of non-Western Europe. It has always been difficult to brand the bunch of very diverse former socialist countries. (more…)

sunt la viena. o conferinta pe ue si rusia: competitie si cooperare in balcani si caucaz organizata de ivan krastev. destul de interesant. maine vorbesc despre PEV comparat cu PRV. gasiti mai jos un post recent de pe blogul meu pe eu observer. am hotarat sa public si textele integrale alke posturilor pentru a le pastra mai usor in arhiva acestui blog.  (more…)

UPDATE 22 Feb

• acum un an, pe acest blog s-a discutat foarte mult despre independenta kosovo. scriam ca independenta Kosovo nu va duce la o destabilizare majora a situatiei, nici macar in serbia si balcani, ca sa nu mai zic de restul lumii. parlamentul RM, presa din moldova, dar si majoritatea celor care au comentat posturile mele erau plini de previziuni apocaliptice. aceste previziuni nu au fost confirmate de evolutiile ulterioare. (more…)